ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3223/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6 din 30

ianuarie 2003 a Tribunalului Călărași, în baza art. 20, raportat la art. 174 și

art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a fost

condamnat inculpatul B.M. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului, conform art. 350 C. proc. pen., iar în baza art. 88 C. pen., s-a

computat prevenția acestuia de la data de 15 noiembrie 2002, la zi.

În cauză s-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată E.A.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978

inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul de Urgență Prof. Dr.

Bagdasar București, suma de 6.487.975 lei, cu titlu de cheltuieli de

spitalizare, plus dobânzile legale aferente sumei de la rămânerea definitivă a

sentinței, până la achitarea debitului.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat un cuțit, corp delict.

Inculpatul a fost obligat la

2.500.000 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 600.000

lei, reprezentă onorariul avocatului din oficiu.

În fapt s-a reținut că la data de 28

septembrie 2002, inculpatul aflat în stare de ebrietate a hotărât să se răzbune

pe partea vătămată E.A., care avusese anterior un conflict cu tatăl său.

În acest sens după ce s-a întâlnit

cu partea vătămată la un bar de pe raza comunei Ulmeni și i-a cerut explicații

despre conflictul avut cu tatăl său, după care i-a aplicat o lovitură cu

cuțitul în partea dreapta a spatelui, părăsind apoi locul.

Partea vătămată a fost transportată

de urgență la spital și operată, fiindu-i salvată viața.

Raportul de constatare medico-legală

nr. 1117 din 28 octombrie 2002 al Serviciului de Medicină Legală Călărași a

atestat că victima a suferit o plagă prin înjunghiere în regiunea lombară

dreapta, necesitând 45 de zile îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viața

în pericol.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel procurorul, susținându-se că în mod greșit s-au reținut în

favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., cât și

inculpatul care a considerat că pedeapsa aplicată este prea mare.

Prin decizia penală nr. 207 din 10

aprilie 2003 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca

nefondate apelurile declarate.

Decizia sus-menționată a fost

recurată în termen legal de inculpat, reiterându-se motivele formulate în

cererea introductivă. În subsidiar, s-a cerut reținerea dispozițiilor art. 73 lit.

b) C. pen.

Temeiul juridic al recursului

declarat îl constituie art. 385

9

pct. 14 și 17 C. proc. pen.

Recursul declarat este nefondat.

Din probele administrate în cauză

rezultă ca incidentul produs între părți s-a declanșat din inițiativa

inculpatului B.M., partea vătămată fiind surprinsă de agresivitatea acesteia a

încercat să plece de la locul faptei, dar inculpatul a urmărit-o și a lovit-o

în spate cu cuțitul.

Întrucât în cauză nu există dovezi

ale unei acțiuni provocatoare din partea victimei nu se poate reține

circumstanța atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 C. pen.,

deoarece acesta nu s-a aflat, la momentul comiterii faptei, în vreuna din

situațiile emoționale cerute de textul de lege arătat.

Cu privire la pedeapsa aplicată

inculpatului Curtea, constată că aceasta a fost just individualizată prin

raportare la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Instanța de judecată a reținut în

favoarea inculpatului o serie de circumstanțe atenuante personale legate de

acesta, și anume lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală sinceră.

Dând eficiență cuvenită acestor

împrejurări, instanța a aplicat pedeapsa privativă de 7 ani închisoare, cuantum

care este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv-educativ al

sancțiunii penale, în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen.

Reducerea acestui cuantum nu este oportună,

întrucât s-ar ignora cerințele textelor de lege invocate și s-ar aplica un

tratament penal necorespunzător, pentru săvârșirea unei infracțiuni de un pericol

social ridicat.

Pentru aceste motive, și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă

recursul declarat de inculpatul B.M., ca nefondat.

Timpul arestării preventive se va deduce

din pedeapsa aplicată de la 15 noiembrie 2002, la zi.

Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare, onorariul apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul B.M., împotriva deciziei penale nr. 207 din 10 aprilie 2003 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 15 noiembrie 2002, la 3 iulie

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iulie 2003.