ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2791/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118 din 24

octombrie 2002, Tribunalul Călărași a dispus condamnarea inculpatului C.N. la 3

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută

de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 3

septembrie 2002, la zi.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 113 alin. (3) C. pen.,

s-a dispus obligarea la tratament medical a inculpatului în timpul executării

pedepsei.

S-a luat act că partea vătămată B.I.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul la

2.153.256 lei, către partea civilă Spitalul județean de Urgență Slobozia,

reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată B.I., plus dobânzile

legale aferente debitului calculate, până la data plății efective.

A fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 2.450.000 lei, din care 750.000

lei reprezentând onorariu apărător oficiu în faza de urmărire penală, 300.000

lei faza de judecată, 300.000 lei și 150.000 lei prelungirea arestării

preventive.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 21 iunie 2002, inculpatul

C.N. a consumat băuturi alcoolice până a ajuns în stare de ebrietate. Văzând la

poarta mătușii sale un vânzător ambulant de papuci din plastic, a ieșit la

stradă și i-a cerut 25.000 lei.

Vânzătorul l-a refuzat, fapt ce l-a

enervat pe inculpat, care a intrat în curte și a luat un furtun din cauciuc și

a început să-l alerge. La capătul străzii vânzătorul a fost luat de martora

B.L., care auzind țipetele acestuia, l-a introdus în curtea sa și i-a cerut

inculpatului să plece acasă.

Inculpatul nu a ascultat-o și a

rămas în stradă de unde a început să adreseze tuturor injurii, amenințări și

cuvinte obscene, timp în care a venit acasă și partea vătămată B.I.

De la soția sa, partea vătămată a

aflat ce s-a întâmplat, a lăsat jos în curtea sa uneltele agricole, a luat o

nuia în mână, a ieșit la stradă și a încercat să-l calmeze pe inculpat, care a

început să meargă către locuința sa.

A traversat curtea numitei C.M. și a

ajuns la domiciliul său, iar partea vătămată, din curtea martorei a mai stat

puțin cu inculpatul de vorbă.

Deși acesta îl amenința că o omoară,

partea vătămată B.I. nu l-a luat în seamă, cu toate că inculpatul se înarmase

cu un topor.

La un moment dat partea vătămată s-a

întors să plece la domiciliul său și după ce a făcut câțiva pași a fost lovit

prin surprindere cu toporul de inculpat, de sus în jos.

Chiar dacă lovitura de topor vizase

capul, faptul că victima a sesizat starea de pericol și s-a ferit puțin, lama

toporului l-a tăiat de-a lungul spatelui, cauzându-i o plagă de 27 cm.

În aceste condiții victima a reușit

și s-a întors cu fața către inculpat, la timp pentru a ridica brațul stâng și a

bara a doua lovitură care viza de asemenea capul.

Lama toporului i-a secționat

victimei pachetul musculo-nervos, al antebrațului stâng.

Victima l-a lovit atunci pe inculpat

cu piciorul în abdomen iar apoi a intervenit martora C.M., care i-a luat

toporul. Inculpatul a plecat acasă iar victima a fost transportată la Spitalul

județean Slobozia, unde a fost operată de urgență.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul C.N.

În apelul parchetului a fost

criticată sentința atacată sub aspectul individualizării pedepsei,

considerându-se că acordarea circumstanțelor atenuante nu se justifică și nici

coborârea pedepsei cu mult sub minimul special, în raport de modalitatea

concretă în care inculpatul a săvârșit infracțiunea și de rezultatul produs.

Inculpatul a criticat hotărârea

atacată sub aspectul individualizării pedepsei, arătând că este bolnav, a

aplicat loviturile fără intenție directă, fiind provocat de partea vătămată.

Prin decizia nr. 72/ A din 12

februarie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondate, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și

inculpat.

A fost computată prevenția

inculpatului, de la data de 3 septembrie 2002, la zi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând

hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei

aplicate inculpatului și greșita soluționare a laturii civile.

S-a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârilor, înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74

și art. 76 C. pen., reținute în favoarea inculpatului și majorarea pedepsei

aplicate acestuia, în ce privește latura civilă a cauzei, s-a cerut înlăturarea

dispoziției de obligare a inculpatului la plata dobânzilor legale aferente

cheltuielilor de spitalizare, pentru partea vătămată B.I., calculate până la

data plății efective, către partea civilă Spitalul județean de Urgență

Slobozia.

Recursul declarat este fondat,

pentru considerentele ce urmează:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel au

reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport de

materialul probator administrat în cauză, dar au aplicat acestuia o pedeapsă

greșit individualizată, neavând în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72

C. pen.

Potrivit textului de lege

sus-menționat, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Raportând cauzei acest text de lege

se reține că instanțele au acordat eficiență prea mare datelor ce

caracterizează persoana inculpatului, care are discernământul diminuat al

faptelor sale și capacitatea de apreciere critică a conținutului și

consecințelor faptelor sale, redusă, atestate de raportul de constatare

medico-legală efectuat de Serviciul de Medicină Legală a județului Călărași,

dar nu au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, de

modalitatea și împrejurările comiterii ei și de urmările pe care le-a avut

asupra părții vătămate.

Astfel, din materialul probator

administrat în cauză, rezultă că fapta s-a comis pe fondul unui conflict

spontan, fără vreo provocare din partea părții vătămate și pe fondul consumului

de băuturi alcoolice de către inculpat.

Cu privire la acest aspect,

semnificativă este și împrejurarea că inculpatul era conștient de faptul că

prezenta afecțiuni psihice și îi este absolut interzisă asocierea

medicamentației prescrise, cu alcoolul, concluziile expertizei medico-legale

psihiatrice, fiind în sensul constatării stărilor de iritabilitate,

instabilitate psihică și agresivitate cu interferențe etanolice.

Deși inculpatul cunoștea pericolul

potențial pe care îl prezenta consumul de băuturi alcoolice, acesta ignora

prescripțiile medicale, acest aspect rezultând și din declarația sa din 26

septembrie 2002, dată în faza de cercetare judecătorească.

Astfel, se constată că în cauză nu

există temeiuri pentru reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor

atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., urmând ca aceste dispoziții

să fie înlăturate, iar pedeapsa aplicată să fie majorată de la 3 ani închisoare,

la 5 ani închisoare.

Așa fiind, primul motiv de recurs

invocat de parchet este întemeiat și urmează să fie admis.

În ce privește critica formulată în

sensul greșitei soluționări a laturii civile a cauzei, se constată că nu este

întemeiată și urmează să fie respinsă.

Astfel, deși Spitalul județean de

Urgență Slobozia s-a constituit parte civilă în cauză numai cu contravaloarea

cheltuielilor de spitalizare, în sumă de 2.153.256 lei, această instituție

făcând parte dintre cele prevăzute de art. 154 C. pen., instanța în mod

justificat l-a obligat pe inculpat și la plata dobânzilor legale aferente

debitului calculate până la data plății efective, deoarece aceasta, potrivit

art. 17 alin. (3) C. proc. pen., era obligată să se pronunțe din oficiu asupra

reparării integrale a pagubei.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București să fie admis.

Se vor casa decizia atacată și

sentința penală nr. 118 din 24 octombrie 2002 a Tribunalului Călărași, cu

privire la individualizarea pedepsei aplicate.

Se va modifica pedeapsa aplicată

inculpatului C.N., în sensul că, înlăturând prevederile art. 74 și art. 76 C.

pen., se va majora de la 3 ani închisoare, la 5 ani închisoare.

Se va deduce din pedeapsa aplicată,

timpul arestării preventive de la 3 septembrie 2002, la 11 iunie 2003.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei penale nr.

72/ A din 12 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

privind pe inculpatul C.N.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 118 din 24 octombrie 2002 a Tribunalului Călărași, cu privire la

individualizarea pedepsei aplicate.

Modifică pedeapsa aplicată

inculpatului C.N., în sensul că înlăturând prevederile art. 74 și art. 76 C. pen.,

o majorează de la 3 ani închisoare, la 5 ani închisoare.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive de la 3 septembrie 2002, la 11 iunie 2003.

Onorariul de avocat, pentru apărarea

din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 iunie 2003.