ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2135/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 375 din 24 septembrie 2002, a Tribunalului Prahova, inculpatul D.D. a fost condamnat la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și alin. (2), precum și art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2), din același cod. S-a dispus și aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii, perioada arestării preventive, de la 27 iulie 2002, la zi.

S-a luat act că partea vătămată D.E. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 22.125.738 lei cheltuieli de spitalizare, către Spitalul județean de Urgență Ploiești. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare. S-a reținut că, în seara zilei de 26 iulie 2002, inculpatul D.D. a consumat băuturi alcoolice, cu martorul S.S., căruia îi reparase un căpăstru de cal. Părinții inculpatului, revenind acasă de la o rudă, au găsit pe cei doi consumând băuturi alcoolice, iar după plecarea martorului, i-au reproșat inculpatului că prea des consumă băuturi alcoolice, că nu-i ajută la treburile gospodărești și nu contribuie la cheltuielile curente.

Din această cauză, aceștia au început să se certe și inculpatul a scos forțat pe părinții săi din cameră, împrejurare în care s-au lovit reciproc și s-au spart două geamuri. La un moment dat, inculpatul a luat un cuțit pentru a lovi pe tatăl său, dar a intervenit mama sa D.E., care a prins cuțitul de lamă, dar inculpatul s-a smucit și a înțepat-o cu cuțitul pe mama sa, în abdomen. Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală, partea vătămată a suferit leziuni traumatice (plagă prin înjunghiere penetrantă hipocondrul stâng; eviscerația marelui epiploon și anselor intestinale; secțiunea arterei epigastrice, gastroepiploice stângă; plagă penetrantă stomac; multiple hematoame amrele epiploon; hemoperitoneu) leziuni care au pus viața în primejdie și au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 43 din 22 ianuarie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, a desființat în parte sentința, în latura penală și înlăturând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a majorat pedeapsa aplicată inculpatului D.D., de la 4 ani închisoare, la 7 ani închisoare, menținând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, care a criticat sentința tot în legătură cu pedeapsa aplicată, susținând dimpotrivă că aceasta este prea mare. Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs inculpatul, criticând-o sub același aspect al individualizării pedepsei, susținând că nejustificat și nemotivat, instanța a înlăturat aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței, apelul parchetului fiind greșit admis.

Recursul este nefondat. Contrar celor susținute de recurent, se constată că instanța de apel a examinat temeinic motivul de apel formulat de parchet și cu motivarea convingătoare, a înlăturat aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și a majorat pedeapsa, la 7 ani și 6 luni închisoare. În mod corect, instanța de apel a considerat că, în raport de gravitatea faptei săvârșite și de persoana inculpatului, acesta nefiind încadrat în muncă și se afla în permanență, în relații tensionate cu părinții săi, nu se justifică reținerea și aplicarea de către instanța de fond, în favoarea acestuia, a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. Pedeapsa aplicată în apel, reprezintă minimul special, astfel că nu poate fi considerată prea mare, injust individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul examinat este nefondat și urmează a se respinge ca atare în baza art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., și se va deduce din durata pedepsei aplicate, timpul arestării preventive, de la 27 iulie 2002, la data pronunțării prezentei decizii. Totodată, urmează a obliga pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei, cheltuieli judiciare, către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D., împotriva deciziei penale nr. 43 din 22 ianuarie 2003, a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 iulie 2002, la 8 mai 2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2003.