ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6471/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 87 din 16

iunie 2005 a Tribunalului Călărași, inculpatul C.M.O.L. a fost condamnat, la

pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

Starea de arest a inculpatului a

fost menținută, iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția acestuia

de la 9 mai 2005, la zi.

S-a luat act că partea vătămată P.M.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul, în solidar cu partea

responsabilă civilmente M.I., a fost obligat la plata cheltuielilor de

spitalizare în sumă de 741.147 lei către C.A.S. Călărași și în sumă de

11.427.339 lei către Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon București.

S-a făcut aplicarea art. 103 alin.

(6) C. pen., privind măsura libertății supravegheate pe timp de un an luată

prin sentința penală nr. 727 din 17 decembrie 2003 de Judecătoria Călărași

faptă de minor.

Inculpatul a fost obligat, în

solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de 2.000.000 lei, din care 800.000 lei reprezentând

onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 2 septembrie 2004,

fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul minor C.M.O.L. s-a oferit

să îl ajute pe martorul D.F. să îl bată pe V.D.

Cei doi au rămas în drum, în

așteptarea victimei, martorul V.D. a venit însoțit de P.M., ambii fiind în

stare avansată de ebrietate. La apropierea lor, inculpatul a luat bâta din mâna

martorului D.F. și a ridicat-o cu intenția de a-l lovi pe V.D.

Partea vătămată P.M. care a intrat

între cei doi pentru a stăvili conflictul, a fost lovită de inculpat cu bâta în

cap, iar după căderea sa la pământ, cu picioarele în zona toracică.

Apoi D.F. l-a lovit pe V.D., cei doi

agresori abandonându-și victimele în drum.

Din certificatul medico-legal nr. 708

din 23 septembrie 2004 al S.M.L. Călărași rezultă că victima a suferit un

politraumatism cranio-cerebral mediu prin agresiune, hematom extradural frontal

stâng, contuzie toraco-abdominală. S-a intervenit chirurgical, practicându-se

craniectomie frontal stânga și evacuarea hematomului extradural frontal ating.

Leziunile de violență au pus în primejdie viața victimei și au necesitat 90-100

zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces verbal de consemnare a plângerii, declarațiile părții vătămate,

acte medico-legale, dovada de ridicare a bâtei folosită la săvârșirea

infracțiunii, declarațiile martorilor D.F., V.D., P.I., Ț.V. și M.D.D.,

declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 604/ A

din 2 august 2005, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași,

a desființat în parte sentința penală nr. 87 din 16 iunie 2005 a Tribunalului

Călărași și, rejudecând, a înlăturat aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., și a

majorat pedeapsa inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm.

C. pen., la 3 ani și 9 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

Celelalte dispoziții ale sentinței

penale au fost menținute.

Prevenția a fost dedusă la zi, iar starea

de arest a inculpatului, menținută.

Onorariul apărătorului din oficiu în

sumă de 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de control judiciar a

apreciat că, în raport de împrejurările săvârșirii infracțiunii și datele

personale ale inculpatului, reținerea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.,

nu este întemeiată.

Totodată, s-a considerat că

aplicarea pedepsei accesorii are loc numai în situația în care inculpatul minor

a devenit major în timpul executării pedepsei privative de libertate.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul C.M.O.L., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor atacate și, în principal, schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., iar în

subsidiar, reducerea pedepsei.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc.

pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Inculpatul nu a formulat apel

împotriva soluției instanței de fond.

În conformitate cu prevederile art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen., persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs

împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă

prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentința și numai

cu privire la această modificare.

Prin urmare, recursul inculpatului

nu poate privi decât înlăturarea prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen., și

majorarea pedepsei aplicate, de la 3 ani închisoare la 3 ani și 9 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art.

174 – art. 175 lit. i) C. pen., precum și aplicarea pedepsei accesorii.

Curtea constată că instanța de apel a

făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, corespunzător

prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen.

Având în vedere circumstanțele reale

ale săvârșirii infracțiunii (minorul fiind în stare de ebrietate,

manifestându-se agresiv în public, aplicând o lovitură puternică în zona vitală

a capului, dar lovind victima și după căderea acesteia la pământ), s-a apreciat

în mod temeinic că aplicarea circumstanțelor atenuante nu este oportună.

Din referatul de anchetă socială

rezultă că inculpatul este o fire violentă, își bate deseori mama pe care o și

alungă din domiciliu, consumă alcool, a fost cercetat pentru săvârșirea mai

multor fapte penale.

Conduita sa anterioară faptei nu îl

recomandă pentru a beneficia de clemența justiției, iar în timpul procesului

penal recunoașterea infracțiunii săvârșite a fost determinată de dovezile

făcute prin declarațiile martorilor prezenți la locul faptei și ale părții

vătămate.

În cauză nu se poate reține ca

circumstanță atenuantă faptul că inculpatul a urmărit să lovească o altă

persoană, nu pe P.M., întrucât protecția asigurată de lege vieții și

integrității corporale a persoanei este generală, neindividualizată și operează

indiferent de identitatea victimei, pericolul social al faptei și făptuitorului

fiind același și în cazul erorii asupra persoanei agresate.

Având în vedere toate aceste date și

împrejurări și constatând legalitatea încadrării juridice dată faptei

săvârșite, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului este necesară și

îndestulătoare, neimpunându-se reducerea acesteia.

Pedeapsa accesorie a fost aplicată

în conformitate cu dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Așa fiind, recursul inculpatului

urmează a fi respins ca nefondat.

Timpul reținerii și arestării preventive

va fi dedus de la 9 mai 2005 la 16 noiembrie 2005.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu va fi

plătit din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.M.O.L. împotriva deciziei penale nr. 604/ A din 2

august 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 9 mai 2005 la 16 noiembrie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

noiembrie 2005.