ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4793/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 1110 din 26 noiembrie 2002, în baza art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.M. zis „M.” la 5 ani închisoare, iar conform art. 181 alin. (1) din același cod la 2 ani închisoare. În temeiul art. 39 lit. a) și a) art. 34 lit. b) C. pen., instanța a dispus contopirea pedepselor în cea mai grea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului, s-a dedus din pedeapsă detenția de la 11 februarie 2002 la zi; s-a dispus confiscarea de la inculpat a lamei de cuțit și cuțitului, aflate în Camera de corpuri delicte, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 2.807.580 lei, despăgubiri civile către spitalul „Dr.

Bagdasar” București, 50.000.000 lei daune morale părții civile A.F. și 20.000.000 lei, cu același titlu, părții civile A.A. Inculpatul a mai fost obligat, totodată, la 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în fapt, că, în seara zilei de 10 februarie 2002, în fața blocului, unde locuia inculpatul, se găseau mai mulți locatari, printre care și fratele său, B.N., aflat în stare de ebrietate și care a avut o altercație cu câțiva colocatari, suferind leziuni ușoare. În sprijinul acestuia a intervenit inculpatul, care a coborât din apartamentul său, înarmat cu două cuțite, dintre care unul fiind cu lama lungă și lată, cu care a lovit în zona toracică pe A.F.P.

și a provocat o plagă tăiată mamei acestuia, A.A., fără să aibă cunoștință în legătură cu cei care i-ar fi lovit fratele. Potrivit concluziilor cuprinse în Rapoartele de expertiză medico-legală efectuate de Institutul Național de Medicină Legală „Prof. dr. Mina Minovici”, A.A. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor, posibil cuțit, iar pentru vindecare a necesitat îngrijiri medicale de circa 25 zile, iar A.F.P. a suferit leziuni traumatice, care au putut fi produse prin lovire cu corp dur tăietor-înțepător, posibil cuțit cu lungimea minimă a lamei de 20 cm și lățimea maximă a lamei de 5 cm și pentru vindecare a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, viața nefiindu-i pusă în primejdie.

Împotriva sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul prin care o consideră netemeinică și nelegală. Parchetul a considerat-o nelegală, deoarece instanța nu l-a obligat pe inculpat la o pedeapsă complementară; cauza a fost judecată cu lipsă de procedură în ceea ce privește partea civilă Spitalul de urgență „Dr. Bagdasar” și, în sfârșit, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tentativă de omor este situată sub limita legală prevăzută de legiuitor. De asemenea, sentința a fost considerată și netemeinică, întrucât pedepsele sunt prea mici și s-a apreciat că, față de modalitatea de comitere a infracțiunilor, se impunea aplicarea măsurii de siguranță prevăzută de art. 116 C. pen.

La rândul său, inculpatul a criticat sentința tot pentru netemeinicie, în raport cu pedepsele aplicate, considerate prea aspre. Prin decizia nr. 114 din 4 martie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile, a desființat parțial sentința și prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod, pentru comiterea tentativei de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., și la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 116 C. pen., instanța de control judiciar a interzis inculpatului prezența în Municipiul București pe timp de 2 ani de la executarea pedepsei principale.

În termen legal, decizia a fost atacată cu recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de apel București și de către inculpat, care o critică pentru netemeinicie, parchetul apreciază greșită reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepselor, solicitând grațierea totală a pedepsei stabilite pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., conform Legii nr. 543/2002, în timp ce inculpatul consideră că faptele au primit o greșită încadrare juridică solicitând ca, prin admiterea recursului și casarea hotărârilor, să se dispună, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptelor, în infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.

Examinând hotărârile atacate în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei că acestea sunt fondate, urmând a fi admise. 1. Curtea apreciază că, prin reținerea în favoarea inculpatului B.M. a unor circumstanțe atenuante, instanța de control judiciar nu a pronunțat o soluție netemeinică, astfel cum se menționează în recursul parchetului, deoarece înainte de comiterea acestor fapte, inculpatul a avut o conduită bună, a fost de acord cu dezdăunarea părților vătămate și a regretat cele întâmplate în limitele puterii sale de înțelegere a evenimentelor la care nu a participat, dar i-au fost relatate de fratele său. Aceste date, care rezultă din probatoriul dispus și administrat, corespund împrejurărilor evidențiate ca circumstanțe în favoarea inculpatului, potrivit dispozițiilor art. 74 C. pen., corect aplicate de către curtea de apel.

2. Nefondat se dovedește și motivul de recurs susținut de către inculpat referitor la greșita încadrarea juridică a faptelor. Infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 C. pen., presupune existența a două grupuri adverse între care se schimbă lovituri reciproce, acțiunile succedându-se în așa fel, încât este greu să se stabilească aportul fiecăreia dintre persoanele prinse în conflict, situație în care nu se poate preciza, de regulă, ce anume a făcut fiecare dintre participanții la încăierare. Or, în cauză, rezultă fără nici un dubiu că, nu au fost două grupuri adverse, care să se fi înfruntat prin aplicarea de lovituri „la întâmplare”, ci o acțiune singulară, clară de lovire de către inculpat mai întâi a lui A.F.P.

în zona toracică posterioară, nepenetrantă și apoi a mamei sale A.A., pe brațul și plica cotului drept anterior. 3. Fondat se dovedește însă motivul de recurs referitor la neaplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni. Sub acest aspect, Curtea va constata grațiată integral și condiționat pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. În consecință. secția penală, a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul B.M., va casa hotărârile atacate și va dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 114 din 4 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 1110 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la neaplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, referitoare la infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și a art. 76 din același cod. Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen.

și descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente, după cum urmează: - 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.; - 5 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 din același cod.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată grațiată integral și condiționat pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 11 februarie 2002, la 28 octombrie 2003. Onorariul în sumă de 300.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 octombrie 2003.