ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2080/2003

Deliberând asupra recursurilor de

față, constată;

Prin sentința penală nr. 83 din 4

iulie 2002, pronunțată de Tribunalul Călărași s-a dispus conform art. 334 C.

proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută

de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și

condamnarea inculpatului C.I. în baza acestor texte de lege la 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă

durata arestării preventive de la 22 februarie 2002 la zi.

S-a luat act că partea vătămată C.M.

nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la

3.772.940 lei plus dobânda legală, de la rămânerea definitivă a hotărârii

despăgubiri către Spitalul Prof. Dr. Bagdasar București.

Conform art. 109 alin. (3) C. pen.,

s-a dispus restituirea unei bâte corp delict către numitul P.D.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

În seara de 8 septembrie 2001, pe

fondul unui conflict între martorii P.D. și I.C., primul a cerut sprijinul

prietenilor săi, inculpatul C.I. și martorii P.C. și O.N., pentru a „ lămuri „

situația creată.

Din declarațiile martorilor și ale

părții vătămate rezultă că inculpatul și prietenii săi nu-l cunoșteau pe

martorul I.C.

Martorul P.D. și prietenii săi au

plecat cu autoturismul în căutarea lui I.C. Mașina a fost condusă de martor

până în apropierea unei bănci pe care se afla o pereche, respectiv partea

vătămată C.M. și martora C.Ș.

Inculpatul a lovit violent cu o bâtă

de baseball pe partea vătămată, fiind convins că aceasta este persoana căutată

de P.D.

Instanța a reținut din actele medico

legale că lovitura a fost aplicată cu un corp dur.

S-a apreciat că este posibil ca

aceasta să fi fost dată prin spate, așa cum a susținut partea vătămată, având

în vedere că din foaia de observație rezultă că la examenul local s-a constatat

și existența unei escoriații și a unei echimoze la umărul drept.

De asemenea s-a reținut că lipsa de

substanță osoasă nu se datorează loviturii aplicate, ci este urmarea

intervenției chirurgicale la care a fost supusă partea vătămată.

Instanța a apreciat că din probe nu

rezultă că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide partea vătămată, simplu

fapt că leziunea provocată a fost gravă nefiind suficient pentru a contura o

astfel de poziție subiectivă a inculpatului.

Așa fiind s-a reținut că inculpatul

a acționat cu intenția de a lovi, de a produce o suferință fizică iar urmarea

constând în punerea în pericol a vieții victimei este rezultatul culpei și ca

atare încadrarea juridică a faptei este cea de vătămare corporală gravă și nu

de tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Prin sentința penală nr. 842 din 17

decembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, a desființat

sentința și în fond în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i)

C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.I.

la 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

timp de 2 ani după executarea pedepsei.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

S-a dedus la zi durata arestării

preventive.

Instanța de apel a reținut că

încadrarea juridică dată faptei în primă instanță este greșită întrucât

obiectul vulnerant folosit, intensitatea loviturilor și zona unde au fost

aplicate obiectivează intenția inculpatului de a ucide partea vătămată.

S-a apreciat că se justifică

reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Decizia a fost atacată cu recurs de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpat.

În recursul procurorului hotărârea a

fost criticată sub aspectul individualizării pedepsei, susținându-se că

nejustificat s-au reținut circumstanțe atenuante.

Inculpatul a arătat în motivarea

recursului că este greșită încadrarea juridică dată faptei în apel și a

solicitat menținerea hotărârii primei instanțe.

Recursul inculpatului își găsește

temeiul în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.,

dar nu este fondat.

Analiza împrejurărilor și

modalității în care a fost comisă fapta duce la concluzia că inculpatul a

acționat cel puțin cu intenția indirectă de a suprima viața părții vătămate,

întrucât, chiar dacă nu a urmărit producerea morții părții vătămate, a prevăzut

acest rezultat și a acceptat producerea lui.

Astfel este cert stabilit că, pentru

a lovi pe partea vătămată inculpatul a folosit o bâtă de baseball, obiect apt

să producă leziuni mortale. De asemenea lovitura a fost aplicată într-o regiune

vitală, respectiv în cap, cu o deosebită intensitate care rezultă din

gravitatea leziunilor produse, traumatism cranio cerebral minor grad. cu

fractură temporo-parietală dreaptă liniară, hematom subdural parieto-temporal

drept și contuzie cerebrală edemato-hemoragică fronto-temporală dreaptă”,

leziuni care au pus în pericol viața părții vătămate și au necesitat pentru

vindecare 90-100 zile îngrijiri medicale.

Dată fiind poziția subiectivă a

inculpatului față de rezultatul faptei sale, corect s-a reținut în apel că

fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă la infracțiunea de omor calificat și nu pe cele ale infracțiunii de

vătămare corporală gravă.

Recursul declarat de procuror își

găsește temeiul în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., și este fondat.

Se apreciază că în mod justificat au

fost reținute circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului având în vedere

contextul în care a fost comisă fapta, vârsta inculpatului, faptul că are un

copil minor, iar din caracterizarea eliberată de Primăria Comunei Modelu,

județul Călărași rezultă că are o comportare ireproșabilă în familie și

societate.

Pedeapsa aplicată este însă prea

blândă în raport cu gravitatea faptei și urmările produse.

Față de toate considerentele sus-menționate

se va admite recursul procurorului și conform art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., se va casa decizia instanței de apel și se va majora pedeapsa

aplicată în limitele permise de art. 76 alin. (1) și (2) C. pen.

Recursul declarat de inculpat va fi

respins ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate.

Se va deduce la zi arestarea

preventivă.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

842 din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind

pe inculpatul C.I.

Casează decizia atacată numai cu

privire la pedeapsa principală aplicată inculpatului pe care, prin menținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., o modifică,

în sensul că o majorează de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.I. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsă, perioada

arestării preventive a inculpatului de la 22 februarie 2002 la 7 mai 2003.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

mai 2003.