ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5172/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5172/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Judecătoria Giurgiu, prin sentința
penală nr. 1818 din 11 septembrie 2003, în baza art. 334 C. proc. pen., a
schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracțiunea de vătămare corporală
gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de vătămare
corporală, prevăzută de art. 181 din același cod și în baza acestui din urmă
text de lege, cu aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) și ale art. 76 lit.
e) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D. la pedeapsa amenzii de 2.500.000
lei.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002
a constatat grațiată pedeapsa aplicată și a atras atenția inculpatului asupra
dispozițiilor art. 7 din aceeași lege.
A respins ca nedovedită, cererea de
despăgubiri civile și daune morale formulată de partea vătămată C.M.
Inculpatul a fost obligat la plata
sumei de 299.740 lei către Spitalul Prof. Dr. Bagdasar București și 9.823.737
lei către Spitalul clinic Colțea București plus dobânda legală aferentă acestor
sume de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală
a sumelor.
A fost obligat inculpatul la plata
sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, prima instanță a
reținut, în esență, că, la data de 12 august 1999, inculpatul a aplicat mai
multe lovituri părții vătămate C.M., producându-i leziuni ce au necesitat
pentru vindecare 65 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva sentinței penale au
declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, inculpatul C.D. și
partea vătămată C.M.
În apelul parchetului, hotărârea
primei instanțe a fost criticată pentru neaplicarea dispozițiilor art. 334 C.
proc. pen., neaplicarea dispozițiilor art. 285 din același cod și greșita
individualizare a pedepsei.
În apelul inculpatului s-a solicitat
achitarea, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar partea vătămată a
solicitat majorarea pedepsei aplicată inculpatului și acordarea daunelor civile
și morale.
Tribunalul Giurgiu, prin decizia
penală nr. 1 din 7 ianuarie 2004 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe
lângă Judecătoria Giurgiu și de partea civilă C.M., a desființat în parte
sentința atacată, în sensul că, în baza art. 181 C. pen., l-a condamnat pe
inculpatul C.D. la 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de
vătămare corporală.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002,
modificată, a constatat grațiată în întregime pedeapsa aplicată și a atras
atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din aceeași lege.
În baza art. 346 alin. (1), raportat
la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., l-a obligat la inculpat la plata
sumei de 20.000.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C.M.
A menținut celelalte dispoziții ale
sentinței atacate.
A respins ca nefondat, apelul
declarat de inculpatul C.D., împotriva aceleiași sentințe și l-a obligat la
plata sumei de 200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei soluții,
instanța de control judiciar a arătat: „Având în vedere pericolul social
ridicat al infracțiunii comise de inculpat, concretizat nu numai în importanța
valorilor sociale apărate de lege, dar și în urmarea produsă, în numărul mare
de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de
partea vătămată, în multitudinea intervențiilor chirurgicale la care aceasta a
fost supusă și care i-au fost recomandate și pentru perioada următoare și de
asemenea, ținând seama de persoana inculpatului care, în pofida probatoriului
administrat a adoptat o atitudine de negare a faptei comise, reținem că
pedeapsa aplicată de prima instanță, respectiv, de 2.500.000 lei amendă penală
nu este corespunzătoare scopului rezultat din art. 52 C. pen., nefiind de
natură a contribui la reeducarea inculpatului și formarea unei atitudini
corecte a acestuia față de ordinea de drept și normele de conviețuire socială.”
Instanța de apel a apreciat că,
circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului nu-și găsesc
corespondent în situația de fapt stabilită de prima instanță și înlăturându-le,
a aplicat inculpatului o pedeapsă în limitele prevăzute de art. 181 C. pen.
De asemenea, a apreciat că, față de
suferințele cauzate părții vătămate și traumele fizice și psihice cu care
aceasta a rămas este justificată acordarea de daune morale.
Cu privire la critica formulată de
parchet pentru neaplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a reținut că
nu este fondată, având în vedere că, din dispozitivul sentinței rezultă fără
dubiu că instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor acestui text de lege,
punând în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei.
Referitor la apelul declarat de
inculpat, instanța de control judiciar a reținut că, deși, acesta nu a
recunoscut comiterea faptelor, probele de la dosar atestă fără dubiu vinovăția
și ca atare, solicitarea sa de a fi achitat nu a fost primită.
Împotriva deciziei penale, în
termenul legal, au declarat recurs inculpatul C.D. și partea civilă C.M.
Inculpatul recurent a solicitat în
principal, achitarea, susținând că nu se face vinovat pentru comiterea faptei
pentru care a fost condamnat.
De asemenea, a susținut că nu a fost
pusă în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei la instanța de fond și
nici nu a fost întrebată partea vătămată dacă își menține plângerea formulată
în cauză, iar pe latură civilă, a solicitat înlăturarea obligației sale de
plată a daunelor morale.
În recursul părții vătămate s-a
susținut că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă și că pe latură
civilă se impune să i se acorde daune morale, în valoare de 30.000.000 lei.
Prin decizia nr. 620/ R din 14
aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis recursul
declarat de inculpatul C.D., împotriva deciziei penale nr. 1/ A din 7 ianuarie
2004 a Tribunalului Giurgiu, a casat decizia atacată și a menținut soluția
instanței de fond.
A respins, ca nefondat, recursul declarat
de partea vătămată.
Instanța de recurs a reținut,
referitor la aprecierea că, în cauză, nu au fost aplicate de către prima
instanță, dispozițiile art. 334 C. proc. pen., că aceasta nu este fondată, de
vreme ce, condamnarea inculpatului s-a făcut în temeiul art. 181 C. pen., prin
schimbarea încadrării juridice reținute prin actul de inculpare și cu aplicarea
expresă a art. 334 C. proc. pen.
A mai reținut că, în mod corect, s-a
apreciat că la dezbaterea în fond a cauzei, partea vătămată a solicitat condamnarea
inculpatului, exercitându-și și dreptul de a declara apel, prin care a
solicitat majorarea pedepsei și a despăgubirilor civile, astfel că, nu au fost
primite criticile formulate de inculpat cu privire la nerespectarea de către
instanță a obligației de a pune în discuție schimbarea încadrării juridice a
faptei, precum și a celei de a întreba partea vătămată dacă își menține
plângerea.
Curtea de apel a apreciat însă, că,
în raport de probele administrate în cauză, soluția pronunțată de instanța de
fond este temeinică și legală, sub toate aspectele, motiv pentru care a casat
decizia pronunțată de instanța de apel și a menținut hotărârea primei instanțe.
Partea vătămată C.M. a declarat
recurs împotriva acestei decizii, solicitând condamnarea inculpatului C.D. la o
pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege, iar pe latură civilă,
acordarea de daune morale și materiale, în cuantum total de 317.000.000 lei.
Recursul declarat este inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor înscrise în
Capitolul III din Titlul II al Codului de procedură penală, deciziile
pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac.
Cum, decizia nr. 620/ R din 14
aprilie 2004 atacată, a fost pronunțată de curtea de apel ca instanță de
recurs, recursul declarat de partea vătămată C.M. este inadmisibil și în
consecință, în baza art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.
pen., va fi respins ca atare.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea
vătămată C.M., împotriva deciziei penale nr. 620/ R din 14 aprilie 2004 a
Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul C.D.
Obligă pe recurenta parte vătămată la plata sumei de
1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2004.