ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5172/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Giurgiu, prin sentința penală nr. 1818 din 11 septembrie 2003, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 din același cod și în baza acestui din urmă text de lege, cu aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) și ale art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D. la pedeapsa amenzii de 2.500.000 lei. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată pedeapsa aplicată și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din aceeași lege.

A respins ca nedovedită, cererea de despăgubiri civile și daune morale formulată de partea vătămată C.M. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 299.740 lei către Spitalul Prof. Dr. Bagdasar București și 9.823.737 lei către Spitalul clinic Colțea București plus dobânda legală aferentă acestor sume de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumelor. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, la data de 12 august 1999, inculpatul a aplicat mai multe lovituri părții vătămate C.M., producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, inculpatul C.D. și partea vătămată C.M. În apelul parchetului, hotărârea primei instanțe a fost criticată pentru neaplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., neaplicarea dispozițiilor art. 285 din același cod și greșita individualizare a pedepsei. În apelul inculpatului s-a solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar partea vătămată a solicitat majorarea pedepsei aplicată inculpatului și acordarea daunelor civile și morale. Tribunalul Giurgiu, prin decizia penală nr. 1 din 7 ianuarie 2004 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu și de partea civilă C.M., a desființat în parte sentința atacată, în sensul că, în baza art. 181 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.D.

la 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată, a constatat grațiată în întregime pedeapsa aplicată și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din aceeași lege. În baza art. 346 alin. (1), raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., l-a obligat la inculpat la plata sumei de 20.000.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C.M. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.D., împotriva aceleiași sentințe și l-a obligat la plata sumei de 200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea acestei soluții, instanța de control judiciar a arătat: „Având în vedere pericolul social ridicat al infracțiunii comise de inculpat, concretizat nu numai în importanța valorilor sociale apărate de lege, dar și în urmarea produsă, în numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată, în multitudinea intervențiilor chirurgicale la care aceasta a fost supusă și care i-au fost recomandate și pentru perioada următoare și de asemenea, ținând seama de persoana inculpatului care, în pofida probatoriului administrat a adoptat o atitudine de negare a faptei comise, reținem că pedeapsa aplicată de prima instanță, respectiv, de 2.500.000 lei amendă penală nu este corespunzătoare scopului rezultat din art. 52 C. pen., nefiind de natură a contribui la reeducarea inculpatului și formarea unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept și normele de conviețuire socială.” Instanța de apel a apreciat că, circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului nu-și găsesc corespondent în situația de fapt stabilită de prima instanță și înlăturându-le, a aplicat inculpatului o pedeapsă în limitele prevăzute de art. 181 C. pen.

De asemenea, a apreciat că, față de suferințele cauzate părții vătămate și traumele fizice și psihice cu care aceasta a rămas este justificată acordarea de daune morale. Cu privire la critica formulată de parchet pentru neaplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a reținut că nu este fondată, având în vedere că, din dispozitivul sentinței rezultă fără dubiu că instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor acestui text de lege, punând în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei. Referitor la apelul declarat de inculpat, instanța de control judiciar a reținut că, deși, acesta nu a recunoscut comiterea faptelor, probele de la dosar atestă fără dubiu vinovăția și ca atare, solicitarea sa de a fi achitat nu a fost primită.

Împotriva deciziei penale, în termenul legal, au declarat recurs inculpatul C.D. și partea civilă C.M. Inculpatul recurent a solicitat în principal, achitarea, susținând că nu se face vinovat pentru comiterea faptei pentru care a fost condamnat. De asemenea, a susținut că nu a fost pusă în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei la instanța de fond și nici nu a fost întrebată partea vătămată dacă își menține plângerea formulată în cauză, iar pe latură civilă, a solicitat înlăturarea obligației sale de plată a daunelor morale. În recursul părții vătămate s-a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă și că pe latură civilă se impune să i se acorde daune morale, în valoare de 30.000.000 lei.

Prin decizia nr. 620/ R din 14 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis recursul declarat de inculpatul C.D., împotriva deciziei penale nr. 1/ A din 7 ianuarie 2004 a Tribunalului Giurgiu, a casat decizia atacată și a menținut soluția instanței de fond. A respins, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată. Instanța de recurs a reținut, referitor la aprecierea că, în cauză, nu au fost aplicate de către prima instanță, dispozițiile art. 334 C. proc. pen., că aceasta nu este fondată, de vreme ce, condamnarea inculpatului s-a făcut în temeiul art. 181 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice reținute prin actul de inculpare și cu aplicarea expresă a art. 334 C. proc.

pen. A mai reținut că, în mod corect, s-a apreciat că la dezbaterea în fond a cauzei, partea vătămată a solicitat condamnarea inculpatului, exercitându-și și dreptul de a declara apel, prin care a solicitat majorarea pedepsei și a despăgubirilor civile, astfel că, nu au fost primite criticile formulate de inculpat cu privire la nerespectarea de către instanță a obligației de a pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, precum și a celei de a întreba partea vătămată dacă își menține plângerea. Curtea de apel a apreciat însă, că, în raport de probele administrate în cauză, soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, sub toate aspectele, motiv pentru care a casat decizia pronunțată de instanța de apel și a menținut hotărârea primei instanțe.

Partea vătămată C.M. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând condamnarea inculpatului C.D. la o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege, iar pe latură civilă, acordarea de daune morale și materiale, în cuantum total de 317.000.000 lei. Recursul declarat este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor înscrise în Capitolul III din Titlul II al Codului de procedură penală, deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac. Cum, decizia nr. 620/ R din 14 aprilie 2004 atacată, a fost pronunțată de curtea de apel ca instanță de recurs, recursul declarat de partea vătămată C.M. este inadmisibil și în consecință, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., va fi respins ca atare. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată C.M., împotriva deciziei penale nr. 620/ R din 14 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul C.D. Obligă pe recurenta parte vătămată la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2004.