ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1383/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 402 din 18

decembrie 2001 a Tribunalului Dâmbovița, inculpatul A.D. a fost condamnat la

pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art.

73 lit. b), art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., modificat

prin O.U. nr. 207/2000, cu aplicarea prevederilor art. 13 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4

ani stabilit conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului

asupra consecințelor art. 83 C. pen.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b)

C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub

puterea mandatului de arestare preventivă nr. 93 din 26 iunie 2001, emis de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut

din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul arestării preventive de la 26

iunie 2001 și până la punerea sa în libertate.

S-a luat act că părțile vătămate

Spitalul orășenesc Găești și S.I. nu s-au constituit părți civile.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 6.214.764 lei cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală, către

partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București, reprezentând ½ din

cheltuielile efectuate cu spitalizarea victimei B.A.R. și la plata sumei de

7.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 25 noiembrie 2000, la

discoteca organizată în satul Gherghițești, județul Dâmbovița, victima B.A.R.,

aflată în stare de ebrietate, a provocat mai multe incidente, unul dintre

acestea consumându-se față de martorul A.M.M. pe care l-a amenințat că îl va tăia.

Ulterior, la discotecă a venit și

inculpatul A.D. care a aflat despre cele întâmplate între victimă și fratele

său.

În momentul în care B.A.R. se afla

afară, în fața discotecii, fiind implicat în alt scandal, l-a văzut pe inculpat

și, în momentul în care s-a repezit la el și l-a prins cu mâinile de piept,

acesta l-a împins.

Victima s-a dezechilibrat și a

căzut, lovindu-se cu capul de pietrele aflate în curte.

B.A.R. a fost spitalizat, decedând

pe data de 29 noiembrie 2000, în urma traumatismului vertebro-medular, cu

fractură de coloană vertebrală și cu producerea unei insuficiențe

cardio-respiratorii acute pe care le-a suferit (raport medico-legal de

necropsie nr. A3/1933/13 februarie 2001 al Institutului de medicină legală

Prof. Dr. Mina Minovici București.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de consemnare a denunțului, proces-verbal de cercetare la

fața locului, planșe fotografice, acte medicale și medico-legale, declarațiile

părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea

infracțiunii reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 220 din 20 mai 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a desființat în parte sentința penală și a

majorat pedeapsa aplicată inculpatului A.D. pentru infracțiunea prevăzută de

art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 și art. 76 aliniat

penultim C. pen., de la 2 ani la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a dispus înlăturarea dispozițiilor

art. 81, art. 13, art. 82 și art. 83 C. pen. și s-a menținut restul

dispozițiilor sentinței.

Instanța de control judiciar a

apreciat că atitudinea inculpatului A.D. a fost agresivă în condițiile date,

victima aflându-se într-o stare prea avansată de ebrietate, astfel că nu se

justifică nici cuantumul pedepsei aplicate acestuia și nici suspendarea

executării ei.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și inculpatul

A.D.

Cu privire la recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate și reindividualizarea pedepsei aplicate

prin stabilirea acesteia spre limita minimă prevăzută de textul incriminator,

respectiv 5 ani închisoare.

Temeiul juridic al recursului

declarat îl constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Instanța de apel a făcut o apreciere

corectă a împrejurărilor de fapt în care s-a comis infracțiunea prevăzută de

art. 183 C. pen., de către inculpatul A.D. și a transpus în mod judicios aceste

date în procesul de individualizare a pedepsei, dând eficiența cuvenită

dispozițiilor art. 72 C. pen.

Este neîndoios că victima a avut un

comportament violent și, prin atitudinea sa, i-a provocat inculpatului o stare

de puternică tulburare care i-a determinat reacția agresivă.

Comportamentul inculpatului trebuie

judecat și sancționat în contextul concret al comiterii faptei și prin

raportare la datele de personalitate ale acestuia: avea 20 ani la data

săvârșirii faptei și, în afara propriei persoane, victima fusese agresivă și

față de fratele său, ceea ce în opinia imatură a inculpatului aflat într-un

mediu în care dorea să-și păstreze prestigiul, necesita o ripostă.

Pentru aceste considerente, Curtea

consideră că pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită în sarcina inculpatului

este îndestulătoare și de natură să asigure, atât reeducarea acestuia, cât și

prevenția generală.

Inculpatul A.D. a recunoscut

săvârșirea faptei. Nu are antecedente penale și, în prezent, este student,

astfel că există toate motivele de a aprecia că pedeapsa aplicată va constitui

un mijloc de coerciție și formare socială a sa.

Cuantumul pedepsei aplicate și

modalitatea de executare confirmă interpretarea judicioasă potrivit căreia

pierderea unei vieți omenești în condiții de violență primește întotdeauna

riposta fermă a justiției, ripostă care însă nu poate opera în afara

condițiilor concrete în care s-a comis fapta și a aprecierii periculozității

sociale a inculpatului.

Așa fiind, Curtea urmează să

respingă recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești ca nefondat.

Cu privire la recursul declarat de

inculpatul A.D.

Inculpatul A.D. a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și menținerea sentinței penale

pronunțate de Tribunalul Dâmbovița.

Temeiul juridic al recursului

inculpatului îl constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14

C. proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Pedeapsa aplicată inculpatului A.D.

de către instanța de apel corespunde în mod temeinic cerințelor articolului 72

C. pen., privind criteriile generale de individualizare și asigură realizarea

scopului punitiv-preventiv al sancțiunii penale prevăzut de articolul 52 C.

pen.

Aplicarea unei pedepse în cuantum

mai redus și suspendarea executării acesteia ar goli de conținut textele de

lege arătate mai sus și ar fi inoportună în raport cu pericolul social concret

al infracțiunii în urma săvârșirii căreia o persoană și-a pierdut viața.

Atitudinea agresivă a inculpatului

care a ignorat împrejurarea evidentă a stării de ebrietate în care se afla

inculpatul și care a căutat prilejuri de a se afla în apropierea victimei,

pricinuind posibilitatea contactului fizic direct a fost corect apreciată de

instanța de apel și s-a regăsit în mod judicios în operațiunea de

individualizare efectuată, atât în durata pedepsei aplicate, cât și în modul de

executare a acesteia, prin privare de libertate.

Pentru aceste motive, Curtea urmează

să respingă recursul inculpatului A.D. ca nefondat.

Constatând din oficiu că în cauză nu

există alte motive de casare și văzând dispozițiile art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și inculpatul A.D. împotriva deciziei

penale nr. 220 din 20 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2003.