ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 207/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 466 din 20

februarie 2002, Judecătoria Brașov l-a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa

de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală

gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b),

art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 357 C. proc. pen., a

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean

Brașov suma de 5.769.108 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor

medico-sanitare acordate părții vătămate.

În baza art. 246 alin. (1), art. 144

alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 999 C. civ., a

fost obligat inculpatul să plătească părții civile D.E. suma de 2.440.000 lei

despăgubiri materiale și suma de 8.000.000 lei daune morale.

Au fost respinse celelalte pretenții

ale aceleiași părți civile.

În baza art. 181 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli

judiciare.

În baza art. 193 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile D.E. suma de

2.000.000 lei cheltuieli judiciare ( parțial) efectuate de aceasta.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 12 octombrie 2000,

fiindu-i solicitat ajutorul de către nepotul său, minorul D.V., în sensul că

partea vătămată D.E., bunica acestuia, a venit în stare de ebrietate la

domiciliul său, vorbindu-i urât, inculpatul s-a deplasat la locuința acestuia.

Acolo găsind-o pe partea vătămată i-a solicitat să-l lase în pace pe minor.

Deoarece partea vătămată i-a vorbit

urât inculpatului, adresându-i injurii, tulburat fiind, acesta a lovit-o și a

împins-o pe ușă afară, aceasta împiedicându-se pe scări și căzând cu fața în

jos.

Ca urmare a leziunilor survenite,

partea vătămată a pierdut 5 dinți frontali și a suferit un hematom fesier

drept, pentru care a fost necesară o intervenție chirurgicală, necesitând 40-45

zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, inculpatul S.M. și

partea civilă D.E.

În apelul său, parchetul a criticat

hotărârea atacată sub aspectul greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., arătându-se că lipsa antecedentelor

penale nu justifică aplicarea acestui text de lege.

Inculpatul și-a motivat cererea de

apel arătând că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală sub

aspectul aprecierii probelor, a încadrării juridice a faptei reținute și a

eficientizării circumstanțelor atenuante legale și personale, rezultate din

probele administrate.

Partea civilă a declarat apel

criticând hotărârea atacată din punct de vedere al modului de soluționare a

laturii civile.

Prin decizia penală nr. 619/ A din 2

septembrie 2002, Tribunalul Brașov a respins apelurile declarate de Parchetul

de pe lângă Judecătoria  Brașov, de inculpat și partea civilă.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, partea civilă D.E. și

inculpatul S.M.

În recursul său, parchetul a

solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea

inculpatului, prevăzute de art. 74 C. pen. și majorarea pedepsei.

În recursul său, partea civilă a

formulat cerere, în sensul majorării daunelor la suma de 45 de milioane lei,

iar inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în

infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea

art. 73 lit. b) C. pen. și a celorlalte circumstanțe atenuante judiciare,

precum și reducerea despăgubirilor civile.

Prin decizia penală nr. 40/ R din 16

ianuarie 2003, Curtea de Apel Brașov a admis recursul declarat de inculpatul

S.M., a casat hotărârea atacată și sentința penală nr. 466 din 20 februarie

2002 a Judecătoriei Brașov și rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei, din infracțiunea de vătămare

corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de

vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

13, art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen., texte de

lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 luni

închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de

încercare de 2 ani și 3 luni.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A fost admisă în parte acțiunea

formulată de partea civilă D.E. și a fost obligat inculpatul să-i plătească

1.830.000 lei despăgubiri materiale și 12.000.000 lei daune morale, reținând o

culpă a acesteia de 50 %.

Au fost respinse restul pretențiilor

formulate de partea civilă.

A fost obligat inculpatul să

plătească părții civile Spitalul Județean Brașov suma de 2.884.554 lei

cheltuieli de spitalizare.

A fost obligat inculpatul să

plătească cheltuieli judiciare în primă instanță, 800.000 lei către stat și

1.050.000 lei către partea civilă D.E.

Au fost respinse recursurile

declarate a Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea civilă D.E.,

obligând-o pe aceasta din urmă la plata către stat a sumei de 450.000 lei

cheltuieli judiciare.

Considerând că hotărârea Curții de

Apel Brașov a fost pronunțată cu încălcarea legii, în temeiul art. 409 și art.

– art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., împotriva acesteia a

declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, criticând-o în sensul că, instanța de recurs a dat faptei

săvârșite de inculpat o greșită încadrare juridică în infracțiunea prevăzută de

art. 181 C. pen., în loc de cea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.

Recursul în anulare este fondat,

pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 182 alin. (1) C. pen.,

constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă fapta prin care s-a

pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru

vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau care a produs, printre

alte consecințe, sluțirea.

Prin sluțire se înțelege un grav

prejudiciu estetic produs victimei, schimbarea înfățișării normale a acesteia,

înfățișare neplăcută, înțelegându-se prin aceasta orice frângere a armoniei, a

regularității trăsăturilor și a integrității fizice.

Revenind la cauză, se reține că din

actele medico-legale rezultă că victima a suferit, în urma agresiunii, printre

alte leziuni, un hematom superficial hemifața dreaptă, hematom mentonier, excoriații

hemifața dreaptă și mentonieră, 31, 32, 33 și 41, 42, mobilitate gradul III,

plagă tăiată în dreptul lui 33 buza inferioară intern, toate urmarea loviturii

cu un corp dur, necesitând extracții 31, 32, 33, 41, 42 și proteză inferioară

totală.

Or, extracția a cinci dinți

inferiori frontali (incisivul 31, 32, 41 și 42, precum și caninul 33)

constituie o sluțire, în sensul art. 182 alin. (1) C. pen., deoarece creează o

dizarmonie substanțială în fizionomia părții vătămate, reprezentând deci un

prejudiciu estetic însemnat și ireversibil.

Împrejurarea că dinții pierduți ar

putea fi înlocuiți printr-o proteză dentară este lipsită de relevanță, sub

acest aspect, deoarece în asemenea caz, nu are loc un proces de vindecare

normal, iar lucrarea dentară efectuată deși în anumite condiții poate ascunde

prejudiciul estetic suferit, nu este totuși de natură să-l înlăture.

Așa fiind, se constată că

într-adevăr, instanța de recurs interpretând eronat probele administrate în

cauză, a dat o greșită încadrare juridică a faptei săvârșită de inculpat în

infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., în

loc de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.,

astfel cum în mod corect au reținut instanța de fond și cea de apel.

Pentru aceste considerente, urmează

ca recursul în anulare să fie admis.

Se va casa decizia penală nr. 40/ R din 16 ianuarie

2003 a Curții de Apel Brașov se va menține sentința penală nr. 466 din 2

februarie 2002 a Judecătoriei Brașov și decizie penale nr. 619/ A din 2

septembrie 2002 a Tribunalului Brașov, secția penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curea Supremă de Justiție

împotriva deciziei penale nr. 40/ R din 16 ianuarie  2003 a Curții de Apel

Brașov, privind pe inculpatul S.M.

Casează decizia atacată și menține

sentința penală nr. 466 din 2 februarie 2002 a Judecătoriei Brașov și decizia

penală nr. 619/ A din 2 septembrie 2002 a Tribunalului Brașov, secția penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 ianuarie 2004.