ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 660/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 203/ S din 9 mai 2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul O.I. la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., și 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din aceeași lege. Totodată s-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. În baza art. 112, raportat la art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat să se prezinte în mod regulat la tratament medical până la însănătoșire.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului R.C., sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., urmare împăcării părților. Pe latură civilă în baza art. 364, raportat la art. 14 C. pen. și a art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile C.A.S. Brașov suma de 1.407.154 lei cu titlu de despăgubiri civile, și s-a constatat că părțile vătămate I.A., I.G., I.I., B.M. și S.F. nu s-au constituit părți civile. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 27 aprilie 2001, după ce au consumat băuturi alcoolice, ajungând în stare de ebrietate, inculpații O.I.

și R.C. s-au deplasat la locuința martorului M.V. pentru a-l căuta pe tatăl lor care locuia la acesta. Inculpații O.I. și R.C., sub pretextul unor neînțelegeri au intrat în camera unde se afla partea vătămată S.F. și inculpatul R.C. a lovit-o cu picioarele în zona capului și toracelui. În aceeași cameră se afla pe pat victima I.M.G. în vârstă de 61 ani; și fără a avea vreun motiv, inculpatul O.I. a lovit-o puternic cu piciorul în cap, aceasta căzând din poziția șezând, izbindu-se cu capul de tăblia patului, după care a mai fost lovită de câteva ori cu piciorul fiind doborâtă din pat. După încetarea agresiunii, partea vătămată S.F. și concubina sa, martora B.R., au așezat-o pe victimă în pat, după care ei au plecat la spital pentru a primi îngrijiri medicale.

A doua zi dimineață victima I.M.G. a fost găsită decedată de martorul O.I., tatăl inculpaților. Raportul de autopsie a înscris că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat compresiei cerebrale consecutive unui hematom intracranian. Potrivit aceluiași act medical, leziunile traumatice constatate s-au putut produce cu un corp dur și cădere, lovire cu craniul de un plan dur. Instanța a luat act de împăcarea intervenită între partea vătămată F.S. și inculpatul R.C., aplicând în cauză dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 307/ Ap din 29 octombrie 2003, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul O.I., împotriva sentinței primei instanțe, considerând neîntemeiate criticile formulate în sensul greșitei individualizări a pedepsei.

Astfel, instanța de apel a considerat că au fost respectate cerințele art. 72 C. pen. și că nu este cazul redozării pedepsei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul O.I. care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat reducerea ei prin admiterea recursului și casarea hotărârii atacate. Recursul declarat este neîntemeiat. Din examinarea datelor dosarului se constată că instanțele, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea la 27 aprilie 2001 a infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., au aplicat acestuia o pedeapsă judicios evaluată conform art. 72 C. pen., având în vedere pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei, persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, cunoscut cu afecțiuni neurologice, sub forma turbulențelor de personalitate de tip impulsiv, cu interferențe etilice.

Pedeapsa de 10 ani închisoare este de natură a asigura conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului. Întrucât datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului au fost avute în vedere la proporționalizarea pedepsei, iar instanțele au respectat dispozițiile arătate, nu există temeiuri de reducere a pedepsei așa cum s-a solicitat de către recurentul inculpat. În consecință, motivul de recurs fiind neîntemeiat și neconstatându-se existența unor cazuri de casare din cele arătate de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 28 aprilie 2002 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr. 307/ Ap din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 28 aprilie 2002 la 4 februarie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2004.