ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 660/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 203/ S din

9 mai 2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul O.I. la 10 ani

închisoare, pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,

prevăzută de art. 183 C. pen., și 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de

vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare și s-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din aceeași lege.

Totodată s-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 C. pen.

În baza art. 112, raportat la art.

113 C. pen., inculpatul a fost obligat să se prezinte în mod regulat la

tratament medical până la însănătoșire.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost încetat procesul

penal pornit împotriva inculpatului R.C., sub aspectul comiterii infracțiunii

de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., urmare împăcării

părților.

Pe latură civilă în baza art. 364,

raportat la art. 14 C. pen. și a art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ.,

inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile C.A.S. Brașov

suma de 1.407.154 lei cu titlu de despăgubiri civile, și s-a constatat că

părțile vătămate I.A., I.G., I.I., B.M. și S.F. nu s-au constituit părți

civile.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 27 aprilie 2001,

după ce au consumat băuturi alcoolice, ajungând în stare de ebrietate,

inculpații O.I. și R.C. s-au deplasat la locuința martorului M.V. pentru a-l

căuta pe tatăl lor care locuia la acesta.

Inculpații O.I. și R.C., sub

pretextul unor neînțelegeri au intrat în camera unde se afla partea vătămată

S.F. și inculpatul R.C. a lovit-o cu picioarele în zona capului și toracelui.

În aceeași cameră se afla pe pat victima I.M.G. în vârstă de 61 ani; și fără a

avea vreun motiv, inculpatul O.I. a lovit-o puternic cu piciorul în cap,

aceasta căzând din poziția șezând, izbindu-se cu capul de tăblia patului, după

care a mai fost lovită de câteva ori cu piciorul fiind doborâtă din pat.

După încetarea agresiunii, partea

vătămată S.F. și concubina sa, martora B.R., au așezat-o pe victimă în pat,

după care ei au plecat la spital pentru a primi îngrijiri medicale.

A doua zi dimineață victima I.M.G. a

fost găsită decedată de martorul O.I., tatăl inculpaților.

Raportul de autopsie a înscris că

moartea victimei a fost violentă și s-a datorat compresiei cerebrale

consecutive unui hematom intracranian.

Potrivit aceluiași act medical,

leziunile traumatice constatate s-au putut produce cu un corp dur și cădere,

lovire cu craniul de un plan dur.

Instanța a luat act de împăcarea

intervenită între partea vătămată F.S. și inculpatul R.C., aplicând în cauză

dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 307/ Ap din 29 octombrie 2003, a respins apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul O.I., împotriva sentinței

primei instanțe, considerând neîntemeiate criticile formulate în sensul

greșitei individualizări a pedepsei.

Astfel, instanța de apel a

considerat că au fost respectate cerințele art. 72 C. pen. și că nu este cazul

redozării pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul O.I. care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea

severă și a solicitat reducerea ei prin admiterea recursului și casarea

hotărârii atacate.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Din examinarea datelor dosarului se

constată că instanțele, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea la 27

aprilie 2001 a infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.

183 C. pen., au aplicat acestuia o pedeapsă judicios evaluată conform art. 72

C. pen., având în vedere pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii

ei, persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, cunoscut cu

afecțiuni neurologice, sub forma turbulențelor de personalitate de tip

impulsiv, cu interferențe etilice.

Pedeapsa de 10 ani închisoare este

de natură a asigura conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Întrucât datele pozitive ce

caracterizează persoana inculpatului au fost avute în vedere la

proporționalizarea pedepsei, iar instanțele au respectat dispozițiile arătate,

nu există temeiuri de reducere a pedepsei așa cum s-a solicitat de către

recurentul inculpat.

În consecință, motivul de recurs

fiind neîntemeiat și neconstatându-se existența unor cazuri de casare din cele

arătate de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca

nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă durata

arestării preventive de la 28 aprilie 2002 și se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr. 307/ Ap din 29

octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 28 aprilie 2002 la 4

februarie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

februarie 2004.