ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7157/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7157/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 544 din 7

octombrie 2004, Tribunalul Brașov a dispus, în baza art. 355 alin. (2) C. proc.

pen., desființarea parțială a sentinței penale nr. 412/ I din 7 decembrie 2002

a aceluiași tribunal, numai în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 36 alin.

(1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 109 din același cod, faptă pentru care inculpatul M.C.I. a fost

condamnat la 8 luni închisoare.

În baza art. 335 și art. 334 C.

proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută

de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 1 alin. (2) și

art. 109 C. pen., și cea prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale cuprinse între 9 mai

2000 și 5 iunie 2003).

În baza art. 78 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale cuprinse

între 9 mai 2000 și 5 iunie 2003), l-a condamnat pe inculpatul M.C.I. la

pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 174 și art. 175 lit. i)

C. pen., a condamnat pe același inculpat la 25 ani închisoare și 10 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174

și art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 21 C. pen., a

condamnat pe același inculpat la 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., art. 35 C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în cea mai grea,

de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002

a revocat beneficiul grațierii condiționate a executării pedepsei de 10 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 412/2002 a Tribunalului Brașov și

a adăugat-o la cea de mai sus, urmând să execute 25 ani și 10 luni închisoare

și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 și 71 C.

pen.

A dedus din pedeapsă, perioada

arestării preventive din 27 iunie 2003 la zi și, în baza art. 350 C. proc. pen.,

a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., a încetat procesul penal

privind pe inculpatul M.C.I., pentru două infracțiuni de lovire sau alte

violențe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., părți vătămate M.Ș., R.A.

A fost obligat inculpatul să

plătească părții civile C.A.S.J. Brașov suma de 27.648.637 lei despăgubiri, iar

părților civile R.C.C. 25.000.000 lei, R.N. 200.000.000 lei, R.M. 100.000.000

lei despăgubiri morale.

A mai fost obligat inculpatul să

plătească părților civile R.N. și R.M. suma de 8.413.000 lei despăgubiri

materiale.

S-au respins restul pretențiilor

formulate de aceste părți civile și s-a constatat că părțile vătămate M.Ș. și G.M.

nu au avut pretenții civile.

În fapt, s-a reținut că inculpatul

locuiește în cartierul Gârcini din localitatea Săcele împreună cu familia sa.

Din minorat, acesta a deprins abilități de a conduce autoturisme pe drumurile

publice, fapt confirmat de martori.

În data de 5 iunie 2003, în jurul

orei 18,00, inculpatul a văzut trecând pe strada Amurgului, prin fața casei

sale, pe părțile vătămate R.A. și M.Ș. Având în mână o lopată, a ieșit în

stradă împreună cu mama și frații săi. Pe fondul unor rivalități anterioare

inculpatul a fugit după M.Ș. și l-a lovit cu coada lopeții. S-a întors către R.A.,

care era agresată de ceilalți membri ai familiei M. și a lovit-o cu coada

lopeții. Aceasta a căzut și a țipat ceea ce a atras în stradă mai mulți membri

ai celor două familii, care sunt și vecine. M.R., fratele inculpatului, a lovit

cu o piatră pe R.F., fratele victimei R.P., iar M.Ș. a fost mușcat de picior de

câinele familiei M.

Urmare loviturilor primite, părțile

vătămate R.A. și M.Ș. au fost transportate la spital pentru a primi îngrijiri

medicale.

Imediat s-a deplasat la fața locului

un echipaj al poliției care a reușit să aplaneze conflictul dintre familii.

Inculpatul și frații săi au fugit de

acasă și s-au ascuns în liziera pădurii din apropiere, unde au stat până la

lăsarea întunericului, aflând că membrii familiei R. intenționează să se

răzbune.

Ulterior inculpatul a plecat cu

frații săi, R. și A., la locuința lui G.C.

În jurul orelor 20,30, inculpatul

s-a reîntors la domiciliu și a aflat că este căutat de familia R.

Împreună cu mama sa, M.E., surorile

și frații săi mai mici, inculpatul a împins autoturismul Dacia 1310 (autoturism

nefuncțional) din curtea sa în cea a lui B.C., pentru a nu fi distrus de

familia R.

Inculpatul și martorul B.C. sunt

prieteni. În virtutea acestei relații inculpatul a luat din curtea martorului

autoturismul Dacia 1310, proprietatea martorului, și, împreună cu fratele său,

M.D. (13 ani), au ieșit cu autoturismul în stradă.

Pe drum inculpatul, care conducea,

și fratele său, M.D., care stătea pe bancheta din față dreapta, s-au întâlnit

cu M.A. și M.R., care au urcat și ei în autovehicul pe bancheta spate.

Inculpatul a observat că mai mulți

membri ai familiei R. se adunau și a condus autovehiculul spre garajul de

autobuze din Săcele rulând pe str. G. Moroianu cu viteză.

Inculpatul și persoanele care îl

însoțeau au constatat că din spate venea în viteză spre ei o mașină în care au

bănuit că se aflau susținătorii familiei R. care intenționau să le aplice o

corecție.

În dreptul garajului zona era

iluminată artificial foarte bine și se putea distinge persoanele aflate în

apropiere. Inculpatul a observat pe trotuarul din partea dreaptă în sensul spre

Săcele mai mulți membri ai familiei R. care se deplasau în grup.

Având în vedere starea de tensiune

creată de incidentul anterior și starea de rivalitate existentă între cele două

familii, inculpatul a accelerat autovehiculul pe care îl conducea și a intrat

cu intenție cu partea dreaptă a mașinii în grupul de persoane aflate pe

trotuar. În același timp portiera din dreapta față a fost deschisă de ocupantul

locului de lângă șofer, intenționându-se lovirea unui număr cât mai mare de

persoane din grup.

Urmare impactului victima R.P. a

fost proiectată în poarta garajului, pe parbrizul mașinii și apoi a căzut pe

sol. R.C. și G.M. au fost loviți cu portiera dreaptă și partea dreaptă a

mașinii, fiind doborâți la sol.

Inculpatul a efectuat o manevră de

îndreptare a mașinii, prin deplasare cu spatele și a continuat drumul în mare

viteză în direcția Săcele.

Pe drum martorii M.R. și M.A. au

coborât din mașină și s-au deplasat spre domiciliul martorei G.Șt.

Inculpatul M.C.I. a condus

autovehiculul până în fața sediului Poliției Săcele și a înmânat cheile

fratelui său minor D. căruia i-a explicat pe drum și i-a cerut să se prezinte

la poliție și să declare că el este autorul unui accident de circulație.

Inculpatul s-a deplasat în Săcele la

locuința mătușii sale G.Șt. unde s-a întâlnit cu frații săi, iar martorul M.D. (13

ani) s-a prezentat la Poliția Săcele și a declarat că a conduc un autoturism

care a accidentat o persoană.

Instanța a înlăturat apărarea

inculpatului potrivit căruia accidentul s-a produs datorită culpei reținând că

acesta nu poseda permis de conducere și circula frecvent cu autoturisme pe

drumurile publice de la vârsta de 12 ani.

Împotriva hotărârii a declarat apel

inculpatul și a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 C. pen., în

cea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., și din

infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174, art. 175 și art. 176 lit. b) C. pen., în infracțiunea de

vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) și (2) C. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a

arătat că nu există o concordanță între realitatea ce rezultă din probe și

soluția pronunțată. Nu exista o stare conflictuală veche între familiile M. și

R. anterior evenimentelor, conflictul anterior a fost inițiat de M.Ș. care l-a

lovit pe inculpat, acesta fiind sancționat contravențional. În 5 iunie 2003,

inculpatul l-a lovit pe M.Ș., însoțit de concubina sa R.A., pentru agresiunea

anterioară, dar R.F. nu a fost prezent la incident. După aceea în aceeași zi M.Ș.,

M.E., M.D. și M.B., care locuiesc în aceeași curte și sunt rude, au venit la

domiciliul inculpatului și au aruncat cu pietre, din această cauză inculpatul

plecând de acasă.

A mai precizat că între el și

victimă erau relații de prietenie. În autoturism el a fost atenționat că sunt

urmăriți de o mașină și inculpatul a întors capul spre înapoi pierzând

controlul volanului și intrând în grupul victimei și părților vătămate.

A arătat, de asemenea, că se afla

într-o puternică stare de tensiune, de frică, că puterea sa de concentrare era

slăbită, că pierderea controlului direcției a fost inevitabilă.

A solicitat să se constate că

martorii M.E., M.D. și M.B. nu sunt veri cu el și sunt în relații de dușmănie.

Victimele au fost lovite cu aripa dreaptă față și cu oglinda retrovizoare

exterioară dreaptă și nu cu portierele. În timp ce mașina ar fi virat stânga după

acroșarea victimelor pentru a nu intra în gard, forța centrifugă i-ar fi

aruncat pe ocupanții din mașină, mai puțin pe inculpat de la volan. Un copil de

13 ani nu poate deschide ușa din spate din mers spre a lovi cu ea căci ar cădea

din mașină.

A susținut că în acuzare au fost

audiați peste 40 de martori și pentru inculpat au dat declarație numai rudele.

În subsidiar a mai solicitat

reducerea pedepselor aplicate întrucât în mod nejustificat s-au aplicat limite

maxime ale acestora.

Instanța de apel, în baza art. 378 C.

proc. pen., a audiat în apărare și martorii B.I., M.V., P.O., a administrat

proba cu înscrisuri și s-a efectuat o nouă expertiză medico-legală psihiatrică

și referat de evaluare a persoanei inculpatului de către S.P.V.R.S.I. de pe

lângă Tribunalul Brașov.

Prin decizia penală nr. 310/ Ap din

30 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, a fost

admis apelul declarat de inculpat. Sentința a fost desființată pentru greșita

reținere a dispozițiilor art. 335 și art. 334 C. proc. pen., față de pedeapsa

aplicată prin sentința penală nr. 412/2002 a Tribunalului Brașov.

Au fost înlăturate dispozițiile art.

335 alin. (2) C. proc. pen., privind desființarea parțială a sentinței penale nr.

412/2002 a Tribunalului Brașov în privința infracțiunii prevăzute de art. 36 alin.

(1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Au fost înlăturate dispozițiile art.

334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 109 C. pen., și cea prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A înlăturat dispozițiile art. 41 alin.

(2) din cuprinsul încadrării juridice a infracțiunii prevăzute de art. 78 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002, reținută în urma schimbării acestei încadrări și a

stabilit că această infracțiune privește activitatea de conducere fără permis a

unui autoturism pe drumurile publice în ziua de 5 iunie 2003.

A înlăturat din cuprinsul pedepsei

arestării dispozițiile prevăzute în lit. d) a art. 64 C. pen.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 25

ani închisoare și pedeapsa complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe timp de 10 ani după executarea pedepsei principale.

Nemulțumit și de această hotărâre în

termen legal, inculpatul a atacat-o cu recurs invocând motivele de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 1 alin. (1

7

) și 14 C. proc.

pen.

În motivarea recursului a susținut

că instanțele au reținut greșit starea de dușmănie între el și membrii familiei

R. din care fac parte victimele, dușmănie care nu există. A mai susținut că

lovirea victimelor s-a produs ca urmare a faptului că fiind urmărit de un alt

autoturism în care a crezut că se află persoane din familia R. (din cauza

emoției și lipsei cunoștințelor de conducere a pierdut controlul volanului și a

intrat pe trotuar în grupul de persoane.

A solicitat schimbarea încadrării

juridice și condamnarea pentru infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare

corporală din culpă prevăzute de art. 178 alin. (2) și art. 189 alin. (2) și (4)

C. pen.

Al doilea motiv de recurs, subsidiar

privește greșita individualizare a pedepselor. Recurentul a cerut să se aibă în

vedere că este tânăr iar pedepsele situate la limita maximă sunt exagerat de

aspre.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor

aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt

corectă susținută de probele administrate, au dat faptelor încadrarea juridică

legală iar pedepsele au fost individualizate cu respectarea criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen.

Instanța de apel având în vedere

criticile formulate de inculpat privind greșita reținere a existenței unui

conflict anterior între acesta, victima R.P. și părțile vătămate R.C. și G.M. a

lămurit această chestiune. A reținut pe baza probelor că în ziua respectivă

martorul M.Ș. și concubina acestuia R.A. au fost agresați de inculpat și

familia acestuia.

Conflictul a fost aplanat de către

lucrătorii postului de poliție, iar R.A. a fost transportată la Spitalul Brașov

pentru investigații.

Aflând că membrii familiei R. intenționează

să vină acasă la inculpat să-i ceară socoteală pentru cele întâmplate acesta

însoțit de frații săi a plecat de acasă și s-au ascuns la liziera pădurii.

După un timp au revenit, au luat

autoturismul martorului B.C., Dacia 1310, inculpatul urcând la volan iar

fratele M.D. alături.

Inculpatul a condus autoturismul,

mergând după frații săi M.R. și M. iar după ce s-au întâlnit au plecat împreună

prin comună înspre capătul de linie a autobuzelor.

Între timp membrii familiei R. s-au

adunat în grup și s-au deplasat de la locuință spre capătul de linie al autobuzelor

în intenția de a se deplasa la spital la R.A. Pe strada G. Moroianu în dreptul

mobilului grupul de persoane s-a despărțit în două, cea mai mare parte a rămas

pe trotuarul opus iar R.P., R.C. și G.M. au traversat șoseaua împreună cu alte

persoane și se aflau în dreptul porții imobilului.

Potrivit procesului verbal de

cercetare la fața locului, planșa foto, expertiza tehnică și declarațiile

martorilor rezultă că locul unde se aflau acele persoane se află situat pe o

șosea foarte lată și era iluminat artificial existând o vizibilitate bună. În

aceste condiții inculpatul care conducea autoturismul a virat scurt dreapta și

a lovit grupul de persoane aflat pe trotuar în fața porții. Victima R.P. a fost

lovit cu partea frontală iar R.C. și G.M. cu partea laterală.

După lovirea grupului de persoane

inculpatul a redresat revenind pe carosabil și s-a deplasat cu viteză în linie

dreaptă în sensul său de mers.

Instanța a înlăturat motivat

apărările inculpatului că nu a avut intenția de a ucide și că accidentul s-a

produs datorită stării de emoție urmare conflictului avut anterior și

nepriceperii în conducerea unui autoturism.

Fără a nega faptul că starea de

tensiune generată de conflictul avut în urmă cu două ore, conflict provocat de

inculpat, a existat, inculpatul a avut timp suficient pentru a ieși din starea

emotivă să judece și să găsească o cale de a acționa în deplină cunoștință de

cauză.

Pe de altă parte, așa cum rezultă

din cazierul judiciar inculpatul a fost condamnat pentru conducere fără permis

iar martorii audiați au declarat că inculpatul conducea frecvent autoturismul.

Aceste dovezi înlătură apărarea că nu avea deprinderile necesare conducerii

autoturismului.

Faptul că a condus autoturismul cu

luminile stinse că a manevrat autoturismul fără ezitări în direcția grupului,

accelerând în apropierea lui, că după ce a lovit trei persoane din grup a

redresat rapid autoturismul și a plecat în linie dreaptă părăsind locul

accidentului dovedește că inculpatul a acționat cu intenție indirectă,

prevăzând și acceptând posibilitatea producerii rezultatului care a și survenit

în parte.

Apărarea inculpatului că în timp ce

conducea se afla într-o stare de temere întrucât era urmărit de o mașină și a

apreciat că este a familiei R. și pentru că s-a uitat peste umăr a pierdut

controlul volanului a fost și ea înlăturată nefiind confirmate susținerile

sale. Din traiectoria mașinii astfel cum o indică urmele materiale și martorii

audiați rezultă că și dacă s-a uitat peste umăr, mișcarea nu a produs

consecințele pe care le susține.

Din probele administrate rezultă că

inculpatul revenit la domiciliu după ce inițial fugise și se ascunsese la

liziera pădurii ajutat de mamă și frații săi a împins autoturismul personal

care era defect, în curtea martorului B.C. iar de acolo a luat fără acceptul

martorului autoturismul acestuia cu care a și produs accidentul.

În lipsa altor probe nu se poate

reține că inculpatul a premeditat fapta ceea ce ar presupune intenția directă

și o încadrare juridică agravantă.

Ceea ce este stabilit însă cu certitudine

prin probe și susținut de concluziile Raportului de nouă expertiză

medico-legală psihiatrică, efectuat în cursul judecări apelului la data

săvârșirii faptei ca și la expertizare, inculpatul a prezentat tulburare de

personalitate de tip antisocial. El a avut capacitatea psihică de apreciere

critică asupra faptelor și față de acestea discernământul păstrat.

Așa fiind, se constată că hotărârile

pronunțate sunt temeinice și legale iar recursul nefondat, urmând a fi respins

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

arestul preventiv executat de la 27 iunie 2003 la pronunțare.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.C.I. împotriva deciziei penale nr. 310 din 30

septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 iunie 2003, la 20 decembrie

2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de

120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 decembrie 2005.