ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3957/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 iunie 2005,

dată în dosarul nr. 1111/2005, Curtea de Apel București, secția I penală,

investită cu judecarea apelurilor Parchetului de pe lângă Tribunalul București

și ale inculpaților declarate împotriva sentinței penale nr. 199 din 16

februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, a dispus, printre altele,

menținerea stării de arest a apelanților inculpați

O.I.

și

B.J.

în

baza art. 300

2

, raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C.

proc. pen.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de apel a reținut că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă a inculpaților se mențin și impun în continuare privarea lor de

libertate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc.

pen.

Inculpații O.I. și B.J. au

declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând casarea acesteia,

revocarea arestării preventive și punerea lor deîndată în libertate, deoarece

nu se mai justifică menținerea acestei măsuri.

Recursurile declarate de

inculpați nu sunt fondate.

Art. 148 alin. (1) lit. h)

C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi

luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și inculpatul a

săvârșit o infracțiune pentru care lege prevede pedeapsa detențiunii pe viață,

alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și

există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru

ordinea publică.

În speță, prin sentința

penală nr. 199 din 16 februarie 2005, Tribunalul București, secția I penală,

printre alții, inculpatul O.I. a fost condamnat la 5 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr.

143/2000 și la 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26,

raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr.

143/2000.

Conform art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului O.I.

pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Prin aceeași sentință a mai

fost condamnat și inculpatul B.J. la 14 ani închisoare, pentru comiterea

infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pedepse care au fost contopite

și i s-a aplicat inculpatului sancțiunea cea mai grea de 14 ani închisoare,

care a fost sporită cu un an, dispunându-se ca în final B.J. să execute 15 ani

închisoare.

În cursul judecății

apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de

inculpați împotriva sentinței primei instanțe, prin încheierea din 2 iunie

2005, Curtea de Apel București, secția I penală, în conformitate cu art. 300

2

,

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., a menținut corect arestarea

inculpaților.

În raport de gradul ridicat

de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților de către

instanța de fond și întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă

nu au încetat, Înalta Curte apreciază că în mod just curtea de apel a menținut

starea de arest a acestora.

În consecință, urmează ca în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile

declarate de inculpații O.I. și B.J. să fie respinse ca nefondate.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Onorariul pentru interpretul

de limbă maghiară, desemnat pentru inculpatul B.J. se va plăti din fondul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații O.I. și B.J. împotriva

încheierii din 2 iunie 2005, dată în dosarul nr. 1111/2005 al Curții de Apel

București, secția I penală.

Obligă recurenții inculpați

să plătească suma de câte 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul

de limbă maghiară desemnat pentru inculpatul B.J. se va plăti din fondul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 iunie 2005.