ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3957/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 2 iunie 2005, dată în dosarul nr. 1111/2005, Curtea de Apel București, secția I penală, investită cu judecarea apelurilor Parchetului de pe lângă Tribunalul București și ale inculpaților declarate împotriva sentinței penale nr. 199 din 16 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a apelanților inculpați O.I. și B.J. în baza art. 300 2 , raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc.

pen. Inculpații O.I. și B.J. au declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând casarea acesteia, revocarea arestării preventive și punerea lor deîndată în libertate, deoarece nu se mai justifică menținerea acestei măsuri. Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate. Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care lege prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În speță, prin sentința penală nr. 199 din 16 februarie 2005, Tribunalul București, secția I penală, printre alții, inculpatul O.I. a fost condamnat la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 și la 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului O.I. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Prin aceeași sentință a mai fost condamnat și inculpatul B.J. la 14 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pedepse care au fost contopite și i s-a aplicat inculpatului sancțiunea cea mai grea de 14 ani închisoare, care a fost sporită cu un an, dispunându-se ca în final B.J.

să execute 15 ani închisoare. În cursul judecății apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpați împotriva sentinței primei instanțe, prin încheierea din 2 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, în conformitate cu art. 300 2 , raportat la art. 160 b C. proc. pen., a menținut corect arestarea inculpaților. În raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților de către instanța de fond și întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, Înalta Curte apreciază că în mod just curtea de apel a menținut starea de arest a acestora. În consecință, urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursurile declarate de inculpații O.I. și B.J. să fie respinse ca nefondate. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul pentru interpretul de limbă maghiară, desemnat pentru inculpatul B.J. se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.I. și B.J. împotriva încheierii din 2 iunie 2005, dată în dosarul nr. 1111/2005 al Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenții inculpați să plătească suma de câte 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru interpretul de limbă maghiară desemnat pentru inculpatul B.J. se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2005.