ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4822/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 29 iulie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 1705/P/Ap/2005, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului M.C.I. reținându-se că măsura a fost luată în conformitate cu prevederile legale, impunându-se menținerea acesteia. Împotriva acestei încheieri a declarat, în termen legal, recurs inculpatul M.C.I., fără a arăta în scris motivele. Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma dispozițiilor art. 385 6 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul acestuia declarat împotriva încheierii de ședință din 29 iulie 2005, ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că, prin sentința penală nr. 544/ S din 10 octombrie 2004, Tribunalul Brașov a respins cererile formulate de inculpatul M.C.I. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen., în 2 infracțiuni prevăzute de art. 184 alin. (1) și (2) C. pen. În baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., a desființat parțial sentința penală nr. 412/S/2002 a Tribunalului Brașov numai în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 109 C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului M.C.I.

În baza art. 335 și art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 109 C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale cuprinse între 9 mai 2000 și până la 5 iunie 2003). În baza art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale cuprinse între 9 mai 2000 și până la 5 iunie 2003) a condamnat pe inculpatul M.I.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.

În baza art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat. În baza art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav. În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate în pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 412/2002 a Tribunalului Brașov și a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive din 27 iunie 2003 la zi și în baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului M.I.C. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. pen., cu raportare la art. 284 1 C. proc. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul M.I.C., pentru comiterea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., părți vătămate M.Ș. și R.A. În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998 și art. 999 C. civ., a obligat inculpatul M.I.C. să plătească părții civile C.A.S.J. Brașov suma de 27.648.637 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate părților vătămate R.C.C., R.A., G.M. și M.Ș. În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998 și art. 999 C. civ., a obligat inculpatul M.I.C.

să plătească cu titlu de daune morale următoarele sume de bani părților civile: - R.C.C. – 25.000.000 lei - R.N. – 200.000.000 lei - R.M. – 100.000.000 lei În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998 și art. 999 C. civ., a obligat inculpatul M.I.C. să plătească părții civile R.N. și R.M. suma de 8.413.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale. A constatat că părțile vătămate M.Ș. și G.M. nu au formulat pretenții civile și a respins restul pretențiilor formulate de părțile vătămate constituite părți civile R.N., R.M., R.C.C., R.A. În baza art. 189 și art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 21.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariul avocat oficiu în cuantum de 400.000 lei, în cursul urmăririi penale și 200.000 lei în cursul judecății.

În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat inculpatul M.I.C. să plătească cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 4.000.000 lei către R.N. și R.M., suma de 3.500.000 lei către G.M. și suma de 2.000.000 lei către R.C.C. Sentința a fost apelată și de inculpatul M.C.I. fiind menținută arestarea preventivă a acestuia. În conformitate cu art. 300 2 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b C. proc. pen. Totodată art. 160 b C. proc. pen., modificat prin același act normativ arătat, stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc.

pen., respectiv pedeapsa prevăzută de legea penală pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, precum și art. 148 lit. f) din același cod, chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpatul a fost condamnată la o pedeapsă finală de 25 ani închisoare și 10 luni închisoare, pentru o infracțiune de o gravitate ridicată. Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 29 iulie 2005 a Curții de Apel Brașov prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului M.C.I., este legală și temeinică. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva încheierii din 29 iulie 2005 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 1705/P/Ap/2005. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva încheierii din 29 iulie 2005 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 1705/P/Ap/2005. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 august 2005.