ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4822/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din

29 iulie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 1705/P/Ap/2005,

s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului M.C.I. reținându-se că

măsura a fost luată în conformitate cu prevederile legale, impunându-se

menținerea acesteia.

Împotriva acestei încheieri

a declarat, în termen legal, recurs inculpatul M.C.I., fără a arăta în scris

motivele.

Examinând recursul declarat

de inculpat prin prisma dispozițiilor art. 385

6

cu referire la art. 141

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul acestuia declarat împotriva

încheierii de ședință din 29 iulie 2005, ca fiind nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă

că, prin sentința penală nr. 544/ S din 10 octombrie 2004, Tribunalul Brașov a

respins cererile formulate de inculpatul M.C.I. privind schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. și din infracțiunea

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C.

pen., în 2 infracțiuni prevăzute de art. 184 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 335 alin. (2) C.

proc. pen., a desființat parțial sentința penală nr. 412/S/2002 a Tribunalului

Brașov numai în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1)

din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 109 C.

pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului M.C.I.

În baza art. 335 și art. 334

C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.

36 alin. (1) Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

109 C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

în infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale cuprinse între 9 mai 2000

și până la 5 iunie 2003).

În baza art. 78 alin. (1)

din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale

cuprinse între 9 mai 2000 și până la 5 iunie 2003) a condamnat pe inculpatul M.I.C.

la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.

În baza art. 174 și art. 175

lit. i) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 25 ani

închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 20, raportat la

art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., a condamnat pe același

inculpat la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de

omor deosebit de grav.

În baza art. 33 lit. a) și b)

C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele mai

sus aplicate în pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și 10 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002 a revocat beneficiul grațierii condiționate a executării pedepsei de

10 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 412/2002 a

Tribunalului Brașov și a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin

prezenta sentință de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în final inculpatul urmând să

execute pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Cu aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive din 27 iunie 2003 la

zi și în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a

inculpatului M.I.C.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. pen., cu raportare la art. 284

1

C. proc. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul M.I.C., pentru

comiterea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin.

(2) C. pen., părți vătămate M.Ș. și R.A.

În baza art. 346 C. proc.

pen., art. 998 și art. 999 C. civ., a obligat inculpatul M.I.C. să plătească

părții civile C.A.S.J. Brașov suma de 27.648.637 lei, reprezentând cheltuieli

de spitalizare acordate părților vătămate R.C.C., R.A., G.M. și M.Ș.

În baza art. 346 C. proc.

pen., art. 998 și art. 999 C. civ., a obligat inculpatul M.I.C. să plătească cu

titlu de daune morale următoarele sume de bani părților civile:

- R.C.C. – 25.000.000 lei

- R.N. – 200.000.000 lei

- R.M. – 100.000.000 lei

În baza art. 346 C. proc.

pen., art. 998 și art. 999 C. civ., a obligat inculpatul M.I.C. să plătească

părții civile R.N. și R.M. suma de 8.413.000 lei cu titlu de despăgubiri

materiale.

A constatat că părțile

vătămate M.Ș. și G.M. nu au formulat pretenții civile și a respins restul

pretențiilor formulate de părțile vătămate constituite părți civile R.N., R.M.,

R.C.C., R.A.

În baza art. 189 și art. 191

C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 21.000.000

lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariul avocat oficiu

în cuantum de 400.000 lei, în cursul urmăririi penale și 200.000 lei în cursul

judecății.

În baza art. 193 C. proc.

pen., a obligat inculpatul M.I.C. să plătească cu titlu de cheltuieli judiciare

suma de 4.000.000 lei către R.N. și R.M., suma de 3.500.000 lei către G.M. și

suma de 2.000.000 lei către R.C.C.

Sentința a fost apelată și

de inculpatul M.C.I. fiind menținută arestarea preventivă a acestuia.

În conformitate cu art. 300

2

C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în

care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice,

în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând

potrivit art. 160

b

C. proc. pen.

Totodată art. 160

b

C. proc. pen., modificat prin același act normativ arătat, stipulează că în

cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile,

legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există

temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere

motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a

inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că

există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune,

prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Înalta Curte consideră că în

mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile

arestării preventive fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de

legea penală pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani,

iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică,

precum și art. 148 lit. f) din același cod, chiar dacă sentința pronunțată în

cauză nu este definitivă, inculpatul a fost condamnată la o pedeapsă finală de

25 ani închisoare și 10 luni închisoare, pentru o infracțiune de o gravitate

ridicată.

Astfel, Înalta Curte

consideră că încheierea din 29 iulie 2005 a Curții de Apel Brașov prin care s-a

menținut arestarea preventivă a inculpatului M.C.I., este legală și temeinică.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva

încheierii din 29 iulie 2005 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr.

1705/P/Ap/2005.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva încheierii din 29 iulie 2005 a

Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 1705/P/Ap/2005.

Obligă recurentul inculpat

să plătească suma de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 august 2005.