ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 979/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul I.P. împotriva deciziei

penale nr.54 din 21 martie 2002 a Curții de Apel Brașov.

S-a

prezentat recurentul, asistat de avocatul C.N., apărător desemnat din

oficiu.

Au

lipsit intimatele părți civile S.V., S.F., S.R. și Spitalul

județean Brașov.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a dezvoltat oral motivele scrise, solicitând admiterea recursului

și achitarea inculpatului, iar în subsidiar, redozarea pedepsei.

Procurorul

a susținut că motivele invocate de recurent sunt nefondate,

situația de fapt și vinovăția acestuia fiind corect

reținute, în concordanță cu probele administrate, iar pedeapsa

este bine individualizată. A învederat, totodată, că s-a omis a

se deduce reținerea de 24 ore din 24 noiembrie 1999.

Inculpatul

a arătat că este de acord cu concluziile apărătorului său.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.321 din 20 decembrie 2001 a Tribunalului

Brașov, inculpatul I.P. a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de

art.183 cu aplicarea art.74, 76 Cod penal, cu  suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere, conform art.86/1 Cod penal, pe un termen de

încercare de 8 ani.

Totodată,

tribunalul a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada

25-28 noiembrie 1999 și a fost obligat să plătească

părții civile S.V., suma de 7.512.000 lei, despăgubiri și

minorului S.P. suma de 6.450.000 lei despăgubiri globale și 350.000

lei lunar, cu începere de la 20 decembrie 2001 și până la majorat,

despăgubiri periodice, precum și la 4.500.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

S-a

reținut în fapt, că inculpatul și victima S.P. au fost muncitori

la Cimitirul Central din Brașov, până în anul 1998, iar în seara

zilei de 10 noiembrie 1999, în jurul orei 20,00, în timp ce inculpatul, aflat

sub influența băuturilor alcoolice se întorcea spre casă

împreună cu fiul său I.I.P., s-a întâlnit cu victima care se afla, de

asemenea, sub influența băuturilor alcoolice.

Fără

nici o justificare, inculpatul a lovit victima cu palmele peste față,

iar aceasta s-a dezechilibrat și a căzut pe caldarâmul din beton, pe

spate, împrejurare în care s-a lovit cu capul de beton.

Constatând

că victima nu se ridică, îi curgea sânge de la cap și se afla în

stare de inconștiență, inculpatul i-a făcut respirație

artificială (gură la gură) după care a rugat pe locatarii

blocului din apropiere să-i aducă apă.

După

ce a stropit-o cu apă, victima a deschis ochii iar inculpatul a ajutat-o

să se ridice, observând că aceasta nu putea să vorbească

și era complet dezorientată. La scurt timp a sosit o

ambulanță, care a transportat-o la Spitalul județean Brașov

unde i s-a pansat rana de la cap și a fost izolată pentru a fi

reexaminată mai târziu deoarece era sub influența băuturilor

alcoolice.

Rămasă

nesupravegheată,  după câtva timp, în jurul orei 23,00 victima a

părăsit spitalul, dar după o distanță scurtă a

căzut lângă un boschet de unde a fost readusă la serviciul de

urgență în stare de comă și i s-a efectuat craniectomie

temporară stânga pentru operarea unui hematom, iar în ziua de 13 noiembrie

1999 a decedat.

Din

raportul de constatare medico-legală rezultă că moartea victimei

a fost violentă și s-a datorat hemoragiei, contuziilor și

dilacerării cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral produs

prin lovire cu craniul de un plan dur.

Prin

decizia penală nr.54 din 21 martie 2002 a Curții de Apel Brașov

s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov,

s-a desființat sentința penală numai cu privire la omisiunea

soluționării laturii civile privind pe partea civilă Spitalul

județean Brașov, referitor la cheltuielile de spitalizare și s-a

trimis cauza pentru rejudecare sub acest aspect la instanța de fond, iar

apelul declarat de inculpat a fost respins.

Împotriva

acestei decizii inculpatul I.P. a declarat recurs reiterând motivele din apel

susținând că nu este vinovat de moartea victimei întrucât lovitura ce

i-a aplicat-o a fost de mică intensitate și că traumatismul

cranio-cerebral suferit este urmarea căderii acesteia pe stradă,

după ce a fugit din spital, datorită stării de ebrietate în care

s-a aflat. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, temeiuri de casare

prevăzute de art.385

9

pct.14 și 18 Cod procedură

penală.

Recursul

declarat nu este fondat.

După

cum s-a arătat cu ocazia expunerii stării de fapt, necontestată

de inculpat, acesta, întâlnindu-se cu victima pe stradă, ambii în stare de

ebrietate, a lovit-o peste față, împrejurare în care aceasta a

căzut pe spate lovindu-se cu capul de asfalt unde a rămas în stare de

inconștineță, fiind necesar a i se efectua respirație

artificială, a fi stropită cu apă pe față și

ridicată de jos, după care transportată cu o ambulanță

la spital, i s-a pansat o rană la cap unde prezenta urme de sânge.

Prin

urmare, rezultă incontestabil că inculpatul a aplicat victimei o

lovitură în zona feței soldată cu proiectarea acesteia

către sol și lovirea astfel, în cădere, cu capul de asflat, împrejurare

în care a suferit un traumatism cranio-cerebral profund, exprimat în starea de

inconștiență ce a survenit și necesitatea resuscitării

și apoi a pansării rănii de la cap, unde prezenta urme de sânge

încă de la locul ridicării ei.

Faptul

că ulterior internării victimei în spital, aceasta, aflându-se la un

moment dat într-o stare mai lucidă, a fugit din spital și apoi a

căzut lângă un boschet și deci i s-ar fi putut agrava

consecințele traumatismului cranio-cerebral suferit, prin alte căderi

și loviri ulterioare, nu este de natură să înlăture

raportul de cauzalitate dintre acțiunea de lovire din partea inculpatului

și traumatismul inițial, cranio-cerebral, grav suferit de

victimă, prin proiectare, cădere și lovire cu capul de asfalt.

Ca

atare, leziunea inițială, necontestată, ca fiind traumatismul

cranio-cerebral suferit de victimă, în urma proiectării și

căderii cu capul de asfalt care a avut rezultatul letal, eventualele

căderi și loviri ulterioare care ar fi influențat producerea

morții, nu sunt de natură să înlăture raportul de

cauzalitate menționat și deci nici răspunderea penală a

inculpatului.

Nu

este întemeiată nici cererea inculpatului de reducere a pedepsei, întrucât

instanțele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute

de art.72 din Codul penal, în care sens au ținut seama de gradul de

pericol social sporit al infracțiunii comise cât și de datele care

caracterizează pozitiv persoana sa (la prima abatere și are 5 copii

minori în întreținere) astfel că prin reținerea de

circumstanțe atenuante, i-au stabilit o pedeapsă sub limita minimă

prevăzută de lege a cărei executare a fost suspendată sub

supraveghere.

În

sfârșit, cererea procurorului de a se casa decizia recurată pentru

omisiunea deducerii din pedeapsă a reținerii de o zi, nu constituie

un temei de casare în sensul prevederilor art.385

9

Cod

procedură penală, având în vedere și împrejurarea că s-a

suspendat condiționat sub supraveghere executarea pedepsei, problema

deducerii perioadei executate fiind o chestiune de executare în cazul

eventualei revocări a beneficiului suspendării pentru comiterea unei

alte infracțiuni.

În

consecință, pentru motivele expuse, urmează a se respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpat și a fi obligat la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

I.P.

împotriva deciziei penale nr.54/Ap din 21 martie 2002 a

Curții de Apel Brașov.

Deduce

din pedeapsă, reținerea de 24 ore, conform Ordonanței din 24

noiembrie 1999 a Poliției Municipiului Brașov și arestarea

preventivă de la 25 noiembrie 1999, la 29 noiembrie 1999, potrivit

mandatului de arestare preventivă nr.171 din 25 noiembrie 1999 a

Parchetului de pe lângă Tribunalului Brașov.

Obligă

pe recurent la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 26 februarie 2003.