ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 800/2003

R  O  M    N  I  A

S-a luat în examinare

recursul declarat de inculpatul G.C.B. împotriva deciziei penale nr.249 din 30

octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov.

S-a prezentat: inculpatul,

arestat, asistat de avocat M.B., apărător desemnat din oficiu.

Au lipsit intimatele părți

civile.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond,

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.182 Cod penal

și reducerea pedepsei.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt, a declarat că nu a avut intenția de a ucide și a lăsat

soluția la aprecierea instanței.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată  următoarele:

Prin

sentința penală nr.242 din 18 iulie 2002, Tribunalul Brașov l-a condamnat pe

inculpatul G.C.B. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pentru tentativă la omor calificat,

faptă prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174, 175 lit.i Cod penal cu

aplicarea art.73 lit.b, 74 și 76 lit.a și alin.ultim din același cod.

A

fost menținută starea de arest și s-a dedus prevenția de la 2 decembrie 2001 la

pronunțare.

Inculpatul a fost obligat să plătească 75.000.000 lei

despăgubiri părții civile E.C. și 11.204.530 lei cu același titlu Spitalului

Județean Brașov.

Prin

aceeași sentință a fost condamnat pentru infracțiunea de lovire sau alte

violențe prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal la 1.000.000 lei amendă,

inculpatul parte civilă E.C.

A

fost obligat inculpatul E.C. la plata sumei de 10.000.000 lei daune morale

părții civile G.C.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În

seara de 1 decembrie 2001, E.C. și-a serbat ziua de naștere la barul SC „M”

împreună cu mai mulți prieteni.

În

jurul orelor 23,30 în bar a intrat inculpatul G.C. însoțit de martorii P.F., P.G.

și C.M.

La

un moment dat, între P.G. și martorul C.M., invitat al sărbătoritului s-a iscat

un conflict, pentru aplanarea căruia au intervenit E.C. și G.C. și mai târziu

și martorul P.F.

Sesizând

greșit gestul inculpatului parte vătămată G.C., partea vătămată inculpat E.C.

l-a lovit cu pumnul în față, după care ieșind de la masă s-au împins reciproc

cu martorul P.F. până în fața tejghelei barului unde cei doi au căzut pe

pardoseaua placată cu gresie.

În

momentul în care partea vătămată se ridica de jos s-a apropiat inculpatul care

avea în mână un taburet din lemn masiv, pe care l-a ridicat cu ambele mâini

deasupra capului și i-a aplicat o lovitură în regiunea parietală, E.C.

prăbușindu-se cu fața în jos și sângerând abundent.

Victima

a prezentat la internare contuzie cerebrală și fractură cu înfundare în

regiunea parietală stângă. A fost operat și s-a concluzionat prin raportul de

constatare medico-legal nr.4462/F din 3.12.2001 că leziunile traumatice nu i-au

pus în primejdie viața și au necesitat 28-30 zile îngrijiri medicale.

Instanța

a motivat că fapta inculpatului de a lovi cu putere în regiunea parietală

stângă cu un taburet din lemn masiv în greutate de 4,7 kg. întrunește

elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat –

fapta fiind săvârșită în public (într-un local de alimentație publică).

Împotriva

hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și

inculpatul.

Parchetul

a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, greșit s-a

reținut circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării, pedeapsa este

blândă.

Inculpatul

a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că în momentul săvârșirii

faptei se afla în stare de legitimă apărare așa încât se impunea achitarea în

temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală.

Prin

decizia nr.249/A din 30 octombrie 2002 pronunțată de Secția penală a Curții de

Apel Brașov, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Nemulțumit

și de această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu recurs invocând ca motive de

casare dispozițiile art.385

9

pct.17 și 14 Cod procedură penală.

A

cerut casarea hotărârilor și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de

vătămare corporală gravă cu reducerea corespunzătoare a pedepsei ca efect al

circumstanței atenuante legale a scuzei provocării.

În

subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei până la limita legală minimă posibilă

de 2 ani și 6 luni.

Recursul

este nefondat.

Instanța

de apel a respins motivat susținerea inculpatului în sensul că a săvârșit

infracțiunea în stare de legitimă apărare, deoarece în momentul lovirii părții

vătămate atacul exercitat de aceasta încetase, mai mult partea vătămată căzută

la pământ încerca să se ridice, căutând   să-și recapete echilibrul.

În

ce privește schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.182

alin.1 Cod penal s-a reținut corect că deoarece inculpatul a lovit cu forța cu

ambele mâini, lovitura vizând capul părții vătămate, taburetul cu care a

aplicat lovitura cântărind 4,7 kg., rezultă fără dubiu că inculpatul a

manifestat indiferență în raport de rezultatul posibil, respectiv moartea

victimei, doar întâmplarea și șansa făcând ca lovitura aplicată părții vătămate

să nu fie urmată de moartea acesteia.

Chiar

dacă prin reținerea circumstanței legale atenuante a scuzei provocării

prevăzută de art.73 lit.b Cod penal, pedeapsa nu a fost redusă sub minimul

special până la 2 ani și 8 luni, critica inculpatului vizând greșita

individualizare nu poate fi primită, pedeapsa de 5 ani fiind just

individualizată și singura în măsură să realizeze cerințele art.52 Cod penal.

În

consecință, recursul urmează a fi privit ca nefondat și respins ca atare în temeiul

art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură penală.

Se

va computa din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 2 decembrie

2001 până la 18 februarie 2003.

În

temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat să

plătească cheltuieli judiciare avansate de stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,  ca

nefondat,  recursul  declarat   de  inculpatul  G.C.B. împotriva deciziei

penale nr.249 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov.

Deduce

din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 2 decembrie 2001

până la 18 februarie 2003.

Obligă

recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 18 februarie 2003.