ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2307/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 671 din 12

iulie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea

inculpatului B.I. la 7 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și

art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) și a art. 13 C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b),

d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și a) art. 13 C. pen., a mai

fost condamnat același inculpat la două pedepse de câte 5 ani închisoare.

S-au contopit pedepsele aplicate în

pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Potrivit art. 13 C. pen., a fost

obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoșire.

S-a mai dispus obligarea inculpatului

la plata sumei de 48.428 lei către partea civilă Spitalul Clinic Sf. Ioan.

S-a luat act că, părțile vătămate D.G.

și M.D. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Instanța de fond pentru a pronunța

această hotărâre a reținut că, la data de 13 mai 1999, inculpatul se afla în

barul S.C. C.G. S.R.L. unde juca table cu părțile vătămate.

Inculpatul a provocat un scandal,

motivat de regulile jocului pe care încerca să le impună, pretinzând să i se

facă cinste cu băuturi alcoolice.

Cum, partea vătămată D.G. a ripostat,

refuzând ca inculpatul să mai rămână la masa lor, enervat acesta a scos un cuțit

cu lama de circa 17-20 cm pe care l-a împlântat în zona stângă a toracelui

părții vătămate, provocându-i acesteia leziuni, pentru care au fost necesare

8-9 zile de îngrijiri medicale.

Ca urmare, părțile vătămate au

părăsit localul, lăsându-și gențile în interior. Acestea au revenit, dar

inculpatul a refuzat să restituie obiectele, însușindu-și geanta părții

vătămate D.G.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

Parchetul a cerut casarea hotărârii

pentru neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor pe lângă

fiecare pedeapsă principală și majorarea pedepselor față de gradul ridicat de

pericol social al faptelor.

Totodată, s-a mai cerut aplicarea

dobânzilor la sumele reprezentând despăgubirile acordate unității spitalicești.

Inculpatul, a cerut reducerea

pedepsei, motivând că leziunea s-a provocat prin căderea părții vătămate pe un

ciob de sticlă.

Prin decizia penală nr. 638 din 16

octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul

parchetului și a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe timp de 3 ani și a obligat inculpatul la plata sumei de 48.428

lei către Spitalul Clinic Sf. Ioan, menținând celelalte dispoziții.

Prin aceeași decizie, a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

S-a computat din pedeapsă, timpul

arestării preventive și s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul.

În motivare se susține că în cauză

s-a efectuat expertizarea medicală, fără însă a se specifica dacă s-a pus sau

nu viața în pericol și deci încadrarea juridică a faptei nu este legală, motiv

pentru care se impune casarea și trimiterea cauzei la Tribunalul București

pentru refacerea raportului de expertiză.

În subsidiar s-a cerut reducerea

pedepsei ca fiind prea severă.

Recursul este nefondat.

Analizând ansamblul probator administrat,

se constată că instanțele au făcut o corectă încadrare juridică a faptelor,

stabilind vinovăția inculpatului în comiterea acestora.

Astfel, activitatea infracțională a

inculpatului se circumscrie atât tentativei la infracțiunea de omor, cât și

deposedării prin violență de bunuri a două părți vătămate.

Apărarea inculpatului în sensul că,

se impune refacerea raportului de expertiză care să precizeze dacă viața părții

vătămate a fost pusă în pericol sau nu, este lipsită de relevanță atâta timp,

cât prin activitatea infracțională, chiar dacă leziunile au necesitat 8-9 zile

de îngrijiri medicale, intenția indirectă de a ucide a inculpatului, este dată

de folosirea unui corp dur (cuțitul) apt să producă moartea, iar pe de altă

parte de zona lovită, zona inimii, zonă vitală a corpului.

Sub aspectul reindividualizării

pedepsei ca fiind prea aspră, trebuie precizat că faptele prezintă un pericol

social ridicat, perseverența infracțională a inculpatului, cât și cauza de

agravare reținută în sarcina acestuia respectiv, starea de recidivă

postexecutorie.

Or, elementele de fapt și de drept

reținute sunt de natură să formeze convingerea că inculpatul prezintă un grad

foarte ridicat de pericol social, iar pedepsele sunt just individualizate,

încât nu se impune reducerea acestora.

Pentru aceste considerente, Curtea

în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca

nefondat recursul inculpatului.

Va deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive de la 19 noiembrie 1999, la zi.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 638 din 16 octombrie

2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 19 noiembrie 1999, la 16 mai 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 mai 2003.