ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2633/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 266 din 2

decembrie 2002, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul I.L. la 9 ani

închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat

la art. 174 și art. 176 lit. b) din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art.

64 C. pen.

Pe latură civilă, inculpatul a fost

obligat să plătească părții civile Spitalul Județean Suceava, sumele de 31.162.444

lei și 27.793.377 lei, cu titlu de despăgubiri civile, la acestea adăugându-se

dobânda legală.

Totodată, inculpatul a fost obligat

să plătească părții vătămate G.S., sumele de 3.087.430 lei despăgubiri civile,

50.000.000 lei despăgubiri morale și părții vătămate C.V., cu același titlu,

sumele de 5.911.700 lei și, respectiv, 50.000.000 lei.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație, de fapt:

În seara zilei de 11 iunie 2001, G.S.

și C.V., foști cumnați, aflați în drum spre locuința din Suceava a celui din

urmă, au intrat într-un bar și au consumat băuturi alcoolice la o masă ocupată

în prealabil de B.V.

În apropierea lor, consuma alcool și

inculpatul, acesta la un moment dat, făcând glume deranjante pe seama lui B.V.,

a fost admonestat de G.S. și rugat să-și vadă de problemele lui.

În jurul orelor 23,00, toți au

părăsit localul, separat unii de alții.

Pe strada din zona locuinței

inculpatului, G.S. și C.V. au fost surprinși de acesta care, ieșindu-le în

față, fără vreun diferend de moment, l-a lovit cu cuțitul în piept mai întâi pe

G.S., iar când a intervenit să-l scape, a fost lovit în aceeași parte a

corpului, și C.V.

Actele medico – legale de

expertizare au înscris că G.S. a prezentat patru (4) plăgi tăiate – înțepate,

dintre care una penetrantă abdominal cu leziuni multiple ale intestinului

subțire și hemoperitoneu masiv, acestea necesitând pentru vindecare, 35 – 40

zile îngrijiri medicale. S-a reținut, de asemenea, că a fost necesară

intervenție chirurgicală pentru a-i fi salvată viața, întrucât au fost lezate

vasele intraabdominale cu hemoperitoneu masiv, și de intestin subțire.

În ce-l privește pe C.V, s-a reținut

că acesta a prezentat o plagă tăiată – înțepată în hemitoracele drept,

penetrantă, cu lezarea pulmonului drept, pericardului și a vârfului mușchiului

inimii, hemotorax și hemopericard consecutiv. Același act a mai înscris că

victima a prezentat și o plagă tăiată a pleoapei superioare dreapta, leziunile

necesitând pentru vindecare, 45 – 50 zile de îngrijiri medicale.

Totodată, s-a reținut că intervenția

chirurgicală de urgență s-a impus, întrucât viața victimei a fost pusă în

primejdie prin lezarea vaselor intraabdominale cu hemoperitoneu masiv și

interesarea intestinului subțire.

Privind pe inculpat, actul medical

eliberat de Serviciul de medicină Legală Suceava, a înscris că a prezentat

leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu mijloace și corpuri contondente,

vindecarea lor necesitând 5-6 zile îngrijiri medicale.

Expertiza medico – legală

psihiatrică a concluzionat că I.L. nu a prezentat tulburări psihice de natură

a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și

consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu

acțiunile sale.

Împotriva hotărârii, inculpatul a

declarat apel, motivele invocate fiind nereținerea, în cauză, a circumstanței

atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum și

nelegala soluționare a laturii civile.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 70 din 3 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea instanței

de apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, motivul invocat fiind

greșita stabilire a situației de fapt, în opinia sa impunându-se reținerea

provocării din partea persoanelor vătămate.

Recursul declarat este fondat pentru

următoarele considerente.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen.,

constituie circumstanță atenuantă, săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din partea persoanei

vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei

sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Raportând cauzei acest text de lege,

se reține că nici un moment părțile vătămate nu au tulburat, emoționat

puternic, atins grav demnitatea sau au violentat pe inculpat. Mai mult,

probatoriul administrat a relevat că inculpatul a fost cel care, fără un motiv,

a denigrat persoana cu care, ocazional, părțile vătămate, au consumat alcool,

el fiind și cel care, aflat în stare de ebrietate, a lovit pe cei doi,

leziunile constatate în ce-l privește fiind consecința încercărilor celor

agresionați de a se apăra sau scăpa de atacul ce-i viza.

Ca atare, motivul de recurs formulat

de inculpat, sub aspectul expus, nu este fondat.

Dar, potrivit art. 72 C. pen., text

de lege care prevede criteriile generate de individualizare, la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui

cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

În altă ordine de idei, art. 52 C.

pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Din verificarea lucrărilor cauzei,

privite prin prisma acestor texte de lege, se reține că orientându-se, la

stabilirea pedepsei, prima instanță a considerat pericolul social grav al

faptei, aceasta aducând atingere vieții persoanelor vătămate, împrejurărilor în

care a fost săvârșită, respectiv pe fundalul reprezentării pe care făptuitorul

a avut-o, că trebuie să sancționeze încercarea victimelor de a-i impune o comportare

civilizată vis-a-vis de prezența lui într-un local accesibil tuturor în

condiții de securitate fizică și psihică, dar, nu a acordat semnificație și

persoanei inculpatului, sinceritatea acestuia și regretul manifestat fiind de

natură a-i atenua răspunderea în condițiile reținerii de circumstanțe

atenuante.

Astfel, se reține că pedeapsa de 6

ani închisoare, executată în regim de privare de libertate, va fi în măsură să

realizeze și scopul ei așa cum stipulează art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul

declarat de inculpat fiind fondat, va fi admis și se va proceda conform

dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul I.L., împotriva deciziei penale nr. 70 din 3 martie 2003 a Curții de

Apel Suceava.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 266 din 2 decembrie 2002 a Tribunalului Suceava numai cu

privire la pedeapsa privativă de libertate, pe care, prin reținerea

circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., o reduce de

la 9 ani închisoare, la 6 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 iunie 2001, la 3 iunie 2003.

Onorariul în sumă de 300.000 lei,

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2003.