ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 737/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 272 din 24

septembrie 2003, Tribunalul Suceava, a condamnat pe inculpații:

- B.P.T. la 3 ani închisoare, pentru

tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174,

cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. și

- B.F. la 2 ani și 6 luni închisoare,

pentru complicitate la tentativă la infracțiunea de omor preventiv ale art. 26,

raportat la art. 20 și art. 174, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

S-a dispus aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Inculpații au fost obligați în

solidar, inculpatul B.F. în solidar și cu părțile responsabile civilmente C. și

O.B., să plătească părții civile Spitalul Județean Suceava, suma de 2.019.000

lei despăgubiri, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate V.I.,

cu dobânda legală de la data rămânerii definitivă a hotărârii și până la

lichidarea delictului.

A fost obligat fiecare inculpat, cel

de al doilea în solidar cu părțile responsabile civilmente sus-arătate, să

plătească statului, câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că, în seara zilei de 11 februarie 2000, inculpatul

B.P.T., care era însoțit de o fată, văzându-l pe V.I., ce se afla sub influența

băuturilor alcoolice, i-a cerut acestuia o țigară și întrucât a fost refuzat, l-a

amenințat cu cuțitul.

Speriată, partea vătămată s-a

refugiat în scara unui bloc de locuințe, dar a fost urmărită de agresor și de

alți tineri, încunoștințați despre conflict, printre care și de inculpatul B.F.

Acesta din urmă, ajungând pe V.I.,

după ce trecuse de primul etaj, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu

pumnul în față, doborându-l pe scară, după care inculpatul B.P.T. l-a lovit cu

picioarele la față și apoi cu cuțitul în spate.

Potrivit concluziilor raportului de

medicină legală traumatologică, partea vătămată V.I. a suferit o plagă

penetrantă, toracică cu pneumotorax masiv drept, amfizem subcutanat, precum și

fractura oaselor nazale, menționându-se că plaga toracică s-a putut produce

prin lovire activă cu corp înțepător-tăietor, iar fractura oaselor nazale, prin

lovire, cu sau de corp dur și că plaga toracică a fost de natură să pună în

primejdie viața victimei și au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale, iar

fractura oaselor nazale 16-18 zile îngrijiri medicale.

Partea vătămată a primit de la

inculpatul B.P.T., suma de 1.000 mărci germane, cu titlu de despăgubiri și nu a

mai formulat pretenții civile.

Ambii inculpați au declarat apel

împotriva sentinței, susținându-se de către inculpatul B.P.T. că nu sunt probe

doveditoare a vinovăției sale, solicitând să fie achitat sau să se restituie

cauza la procuror, pentru completarea urmăririi penale, iar inculpatul B.F. să

se schimbe încadrarea juridică a faptei sale în infracțiunea prevăzută de art.

180 alin. (2) C. pen. și să se înceteze procesul penal, întrucât partea

vătămată a declarat că nu mai are nici o pretenție împotriva inculpaților.

Prin decizia penală nr. 339 din 24

noiembrie 2003, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați și l-a obligat pe inculpatul B.F. să plătească statului,

suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare și pe inculpatul B.P.T. să plătească

statului, cu aceeași titlu, suma de 900.000 lei, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariu pentru avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Împotriva acestei decizii, au

declarat recurs ambii inculpați, reiterând motivele formulate la instanța de

apel.

Astfel, inculpatul B.P.T. a susținut că nu sunt

probe din care să rezulte că el a avut asupra sa cuțit și că a lovit cu acesta

partea vătămată, solicitând să se pronunțe achitarea sa în temeiul art. 10

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, să se restituie cauza la

parchet pentru completarea urmăririi penale și aflarea adevărului.

Critica este nefondată.

Instanțele au reținut corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului B.P.T. prin coroborarea declarației

părții vătămate V.I. cu actele medico-legale și declarațiile martorului I.C.V.,

ale complicelui B.F. și ale inculpatului B.P.T.

Astfel, este de menționat că

martorul sus-arătat, a declarat că l-a văzut pe inculpatul B.P.T. când ieșea

din scara unui bloc și l-a auzit spunând „l-am făcut pe fraier”, desigur

referindu-se la agresiunea împotriva părții vătămate, că inculpatul B.F. a

declarat că inculpatul B.P.T. a lovit partea vătămată, căzută pe scară, cu

picioarele la față, apoi cu cuțitul în spate, iar însuși inculpatul B.P.T. a

recunoscut că a avut asupra sa un cuțit pe care l-a ținut la vedere și se juca

cu el, precum și că a avut un conflict cu partea vătămată.

Nu se impune restituirea dosarului

la parchet, pentru completarea urmăririi penale, întrucât situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, iar pe de altă parte, din

dezbateri nu a reușit necesitatea administrării unor noi probe și nici nu s-a

precizat de recurent ce probe ar mai trebui să fie administrate în cauză.

Inculpatul B.F. a susținut că fapta

sa a fost caracterizată greșit complicitate la tentativă la infracțiunea de

omor, căci el nu a observat că inculpatul B.P.T. era înarmat cu un cuțit și ar

fi putut comite un omor, solicitând schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și încetarea

procesului penal.

Susținerea acestuia, în sensul că nu

a observat la inculpatul B.P.T. că avea cuțit, este infirmată de însăși

declarația sa dată la procuror, în prezența apărătorilor, menținută la

instanță, în care a arătat că atunci când l-a depășit pe inculpatul B.P.T., a

observat la acesta un cuțit în mână.

În aceste condiții, fapta inculpatului

B.F., care a lovit partea vătămată, urmărită de inculpatul B.P.T. înarmat cu

cuțit, a constituit evident un act de ajutor.

Totodată, el a realizat rezultatul

socialmente periculos și că inculpatul B.P.T. ar putea uza de cuțit, în final

acceptând acest rezultat.

Ca urmare, fapta a fost încadrată

corect în art. 26, raportat la art. 20 și art. 174 C. pen.

Criticile formulate fiind nefondate

și cum din oficiu nu se constată motive care ar putea fi invocate în cauză,

recursurile urmează a fi respinse ca atare în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. și a fi obligați recurenții la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatului B.P.T. urmează a se avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.F. și B.P.T. împotriva deciziei penale nr. 339 din 24

noiembrie 2003 a Curții de Apel Suceava.

Obligă recurentul inculpat B.P.T. să

plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat B.F. să

plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi 6

februarie 2004.