ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 737/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 272 din 24 septembrie 2003, Tribunalul Suceava, a condamnat pe inculpații: - B.P.T. la 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. și - B.F. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru complicitate la tentativă la infracțiunea de omor preventiv ale art. 26, raportat la art. 20 și art. 174, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. S-a dispus aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Inculpații au fost obligați în solidar, inculpatul B.F. în solidar și cu părțile responsabile civilmente C. și O.B., să plătească părții civile Spitalul Județean Suceava, suma de 2.019.000 lei despăgubiri, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate V.I., cu dobânda legală de la data rămânerii definitivă a hotărârii și până la lichidarea delictului.

A fost obligat fiecare inculpat, cel de al doilea în solidar cu părțile responsabile civilmente sus-arătate, să plătească statului, câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 11 februarie 2000, inculpatul B.P.T., care era însoțit de o fată, văzându-l pe V.I., ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, i-a cerut acestuia o țigară și întrucât a fost refuzat, l-a amenințat cu cuțitul. Speriată, partea vătămată s-a refugiat în scara unui bloc de locuințe, dar a fost urmărită de agresor și de alți tineri, încunoștințați despre conflict, printre care și de inculpatul B.F. Acesta din urmă, ajungând pe V.I., după ce trecuse de primul etaj, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnul în față, doborându-l pe scară, după care inculpatul B.P.T.

l-a lovit cu picioarele la față și apoi cu cuțitul în spate. Potrivit concluziilor raportului de medicină legală traumatologică, partea vătămată V.I. a suferit o plagă penetrantă, toracică cu pneumotorax masiv drept, amfizem subcutanat, precum și fractura oaselor nazale, menționându-se că plaga toracică s-a putut produce prin lovire activă cu corp înțepător-tăietor, iar fractura oaselor nazale, prin lovire, cu sau de corp dur și că plaga toracică a fost de natură să pună în primejdie viața victimei și au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale, iar fractura oaselor nazale 16-18 zile îngrijiri medicale. Partea vătămată a primit de la inculpatul B.P.T., suma de 1.000 mărci germane, cu titlu de despăgubiri și nu a mai formulat pretenții civile.

Ambii inculpați au declarat apel împotriva sentinței, susținându-se de către inculpatul B.P.T. că nu sunt probe doveditoare a vinovăției sale, solicitând să fie achitat sau să se restituie cauza la procuror, pentru completarea urmăririi penale, iar inculpatul B.F. să se schimbe încadrarea juridică a faptei sale în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și să se înceteze procesul penal, întrucât partea vătămată a declarat că nu mai are nici o pretenție împotriva inculpaților. Prin decizia penală nr. 339 din 24 noiembrie 2003, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați și l-a obligat pe inculpatul B.F. să plătească statului, suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare și pe inculpatul B.P.T.

să plătească statului, cu aceeași titlu, suma de 900.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu pentru avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs ambii inculpați, reiterând motivele formulate la instanța de apel. Astfel, inculpatul B.P.T. a susținut că nu sunt probe din care să rezulte că el a avut asupra sa cuțit și că a lovit cu acesta partea vătămată, solicitând să se pronunțe achitarea sa în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, să se restituie cauza la parchet pentru completarea urmăririi penale și aflarea adevărului. Critica este nefondată. Instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului B.P.T.

prin coroborarea declarației părții vătămate V.I. cu actele medico-legale și declarațiile martorului I.C.V., ale complicelui B.F. și ale inculpatului B.P.T. Astfel, este de menționat că martorul sus-arătat, a declarat că l-a văzut pe inculpatul B.P.T. când ieșea din scara unui bloc și l-a auzit spunând „l-am făcut pe fraier”, desigur referindu-se la agresiunea împotriva părții vătămate, că inculpatul B.F. a declarat că inculpatul B.P.T. a lovit partea vătămată, căzută pe scară, cu picioarele la față, apoi cu cuțitul în spate, iar însuși inculpatul B.P.T. a recunoscut că a avut asupra sa un cuțit pe care l-a ținut la vedere și se juca cu el, precum și că a avut un conflict cu partea vătămată.

Nu se impune restituirea dosarului la parchet, pentru completarea urmăririi penale, întrucât situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, iar pe de altă parte, din dezbateri nu a reușit necesitatea administrării unor noi probe și nici nu s-a precizat de recurent ce probe ar mai trebui să fie administrate în cauză. Inculpatul B.F. a susținut că fapta sa a fost caracterizată greșit complicitate la tentativă la infracțiunea de omor, căci el nu a observat că inculpatul B.P.T. era înarmat cu un cuțit și ar fi putut comite un omor, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și încetarea procesului penal. Susținerea acestuia, în sensul că nu a observat la inculpatul B.P.T.

că avea cuțit, este infirmată de însăși declarația sa dată la procuror, în prezența apărătorilor, menținută la instanță, în care a arătat că atunci când l-a depășit pe inculpatul B.P.T., a observat la acesta un cuțit în mână. În aceste condiții, fapta inculpatului B.F., care a lovit partea vătămată, urmărită de inculpatul B.P.T. înarmat cu cuțit, a constituit evident un act de ajutor. Totodată, el a realizat rezultatul socialmente periculos și că inculpatul B.P.T. ar putea uza de cuțit, în final acceptând acest rezultat. Ca urmare, fapta a fost încadrată corect în art. 26, raportat la art. 20 și art. 174 C. pen. Criticile formulate fiind nefondate și cum din oficiu nu se constată motive care ar putea fi invocate în cauză, recursurile urmează a fi respinse ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului B.P.T. urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.F. și B.P.T. împotriva deciziei penale nr. 339 din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurentul inculpat B.P.T. să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat B.F. să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2004.