ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1087/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 284 din 13 octombrie 2004 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul D.I.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale. S-a făcut și aplicarea art. 71 C. pen. și s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit. A fost obligat inculpatul să plătească C.A.S. Suceava suma de 1.706.576 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate I.G.O., luându-se act că Spitalul Județean Suceava nu s-a constituit parte civilă.

A mai fost obligat inculpatul să plătească părții civile I.G.O. suma de 10.000.000 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 25.000.000 lei, cu titlu de daune morale, precum și a cheltuielilor judiciare către aceeași parte civilă și statului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că: La data de 23 septembrie 2002, inculpatul D.I.G. a mers împreună cu alți prieteni la barul K.B., aparținând numitului P.C., unde a consumat băuturi alcoolice. În același bar se afla și partea vătămată I.G.O., care consuma de asemenea băuturi alcoolice împreună cu alți prieteni. După ce s-a înnoptat, atât partea vătămată I.G.O., cât și inculpatul D.I.G., precum și alți tineri din grupul acestora, au plecat la o discotecă din cartierul Ițcani, după care, în jurul orelor 23,00, au revenit cu toții în același bar.

Partea vătămată I.G.O. stătea la masă cu B.F., iar inculpatul stătea la masă împreună cu alte persoane. La un moment dat, inculpatul a sesizat că i-au dispărut niște bani de buzunar și a bănuit că ar fi fost luați, fie de către partea vătămată I.G.O., fie de către B.F. și s-a dus la masa unde stătea cei doi și le-a cerut să-i fie restituiți banii. Partea vătămată I.G.O. s-a ridicat de la masă și s-a îndreptat spre inculpat pentru a-i cere explicații în legătură cu banii pe care îi pretindea că ar fi fost furați. Inculpatul D.I.G., fiind sub influența băuturilor alcoolice, a scos din buzunar un cuțit pe care îl avea asupra sa și l-a lovit cu acesta pe partea vătămată în zona pieptului, producându-i o placă penetrantă, care a început să sângereze puternic.

Partea vătămată a ieșit afară, dar în fața barului a căzut la pământ, fiind transportat la spital din municipiul Suceava, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale. Din certificatul medico-legal rezultă că partea vătămată I.G.O. prezintă o plagă tăiată în regiunea axială stângă, penetrantă și i-a fost atins un organ de importanță vitală (pulmonul), fiindu-i pusă viața în primejdie. Leziunile au necesitat un număr de 25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Viața părții vătămate a fost salvată ca urmare a intervenției chirurgicale. Sub aspectul laturii civile, prima instanță a apreciat ca fiind întemeiată în totalitate cererea părții civile C.A.S.

Suceava, care a fost prejudiciată cu suma arătată mai sus, reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părții vătămate și în parte acțiunea părții vătămate care a pretins suma de 20.000.000 lei despăgubiri materiale (justificând însă doar suma de 10.000.000 lei) și 100.000.000 lei daune morale, dar care a fost redusă la 25.000.000 lei. Împotriva sentinței tribunalului, a declarat apel inculpatul, în motivarea căruia arată că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea aspră, având în vedere faptul că a fost provocat de partea vătămată și de vărul acesteia, care au intenționat să-i sustragă banii, precum și faptul că are o situație familială specială.

Prin decizia nr. 343/ A din 15 noiembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale sus menționate, reținându-se că motivele invocate, ce vizau reținerea circumstanțelor atenuante (provocarea) și reducerea pedepsei, sunt neîntemeiate. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră, în raport de împrejurările săvârșirii faptei și situația sa familială. Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Instanța de apel a apreciat în mod corect că instanța de fond a aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere atât modul și mijloacele de săvârșire a faptei, urmarea produsă, cât și elementele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului (tânăr, cu reale posibilități de reeducare, cu un comportament adecvat anterior comiterii faptei), considerente care au stat la baza reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special, conform art. 76 alin. (2) C. pen. Totodată, instanța de apel a apreciat, în mod corect, în baza actelor dosarului, că nu se poate reține scuza provocării, atitudinea părții vătămate, de a cere explicații inculpatului cu privire la acuzația de sustragere a banilor, neputând constitui o împrejurare care să provoace acestuia o puternică tulburare sau emoție care să justifice acțiunea sa ilicită.

În raport de aceste elemente, luând în considerare și dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei, instanța de apel a apreciat în mod just că nu se impune reducerea pedepsei, instanța de fond dând dovadă de suficientă clemență. Pentru aceleași considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat, constatând, totodată, că nu este posibilă o reducere a pedepsei în raport și de dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., potrivit cărora, în cazul infracțiunii de omor, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special (în speță minimul special prevăzut de lege este 15 ani, iar pedeapsa aplicată este de 5 ani).

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I.G., împotriva deciziei penale nr. 343 din 15 noiembrie 2004 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2005.