ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1087/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 284

din 13 octombrie 2004 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul D.I.G.,

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art.

20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a) și art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și i s-au

interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de

2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut și aplicarea art. 71

C. pen. și s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit.

A fost obligat inculpatul să

plătească C.A.S. Suceava suma de 1.706.576 lei, reprezentând cheltuieli de

spitalizare a părții vătămate I.G.O., luându-se act că Spitalul Județean

Suceava nu s-a constituit parte civilă.

A mai fost obligat

inculpatul să plătească părții civile I.G.O. suma de 10.000.000 lei, cu titlu

de daune materiale și suma de 25.000.000 lei, cu titlu de daune morale, precum

și a cheltuielilor judiciare către aceeași parte civilă și statului.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că:

La data de 23 septembrie

2002, inculpatul D.I.G. a mers împreună cu alți prieteni la barul K.B.,

aparținând numitului P.C., unde a consumat băuturi alcoolice. În același bar se

afla și partea vătămată I.G.O., care consuma de asemenea băuturi alcoolice

împreună cu alți prieteni.

După ce s-a înnoptat, atât

partea vătămată I.G.O., cât și inculpatul D.I.G., precum și alți tineri din

grupul acestora, au plecat la o discotecă din cartierul Ițcani, după care, în

jurul orelor 23,00, au revenit cu toții în același bar.

Partea vătămată I.G.O.

stătea la masă cu B.F., iar inculpatul stătea la masă împreună cu alte

persoane.

La un moment dat, inculpatul

a sesizat că i-au dispărut niște bani de buzunar și a bănuit că ar fi fost

luați, fie de către partea vătămată I.G.O., fie de către B.F. și s-a dus la

masa unde stătea cei doi și le-a cerut să-i fie restituiți banii.

Partea vătămată I.G.O. s-a

ridicat de la masă și s-a îndreptat spre inculpat pentru a-i cere explicații în

legătură cu banii pe care îi pretindea că ar fi fost furați.

Inculpatul D.I.G., fiind sub

influența băuturilor alcoolice, a scos din buzunar un cuțit pe care îl avea

asupra sa și l-a lovit cu acesta pe partea vătămată în zona pieptului,

producându-i o placă penetrantă, care a început să sângereze puternic. Partea

vătămată a ieșit afară, dar în fața barului a căzut la pământ, fiind

transportat la spital din municipiul Suceava, unde a fost supus unei

intervenții chirurgicale.

Din certificatul

medico-legal rezultă că partea vătămată I.G.O. prezintă o plagă tăiată în

regiunea axială stângă, penetrantă și i-a fost atins un organ de importanță

vitală (pulmonul), fiindu-i pusă viața în primejdie. Leziunile au necesitat un

număr de 25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Viața părții vătămate a fost

salvată ca urmare a intervenției chirurgicale.

Sub aspectul laturii civile,

prima instanță a apreciat ca fiind întemeiată în totalitate cererea părții

civile C.A.S. Suceava, care a fost prejudiciată cu suma arătată mai sus,

reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părții vătămate și în parte

acțiunea părții vătămate care a pretins suma de 20.000.000 lei despăgubiri

materiale (justificând însă doar suma de 10.000.000 lei) și 100.000.000 lei

daune morale, dar care a fost redusă la 25.000.000 lei.

Împotriva sentinței tribunalului,

a declarat apel inculpatul, în motivarea căruia arată că pedeapsa aplicată de

prima instanță este prea aspră, având în vedere faptul că a fost provocat de

partea vătămată și de vărul acesteia, care au intenționat să-i sustragă banii,

precum și faptul că are o situație familială specială.

Prin decizia nr. 343/ A din

15 noiembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția penală, s-a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale sus menționate,

reținându-se că motivele invocate, ce vizau reținerea circumstanțelor atenuante

(provocarea) și reducerea pedepsei, sunt neîntemeiate.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie,

sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care o consideră

prea aspră, în raport de împrejurările săvârșirii faptei și situația sa

familială.

Examinând decizia recurată

prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Instanța de apel a apreciat

în mod corect că instanța de fond a aplicat corespunzător criteriile de

individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., având în

vedere atât modul și mijloacele de săvârșire a faptei, urmarea produsă, cât și

elementele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului (tânăr, cu reale

posibilități de reeducare, cu un comportament adecvat anterior comiterii

faptei), considerente care au stat la baza reținerii circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub

minimul special, conform art. 76 alin. (2) C. pen. Totodată, instanța de apel a

apreciat, în mod corect, în baza actelor dosarului, că nu se poate reține scuza

provocării, atitudinea părții vătămate, de a cere explicații inculpatului cu

privire la acuzația de sustragere a banilor, neputând constitui o împrejurare

care să provoace acestuia o puternică tulburare sau emoție care să justifice

acțiunea sa ilicită.

În raport de aceste

elemente, luând în considerare și dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul

pedepsei, instanța de apel a apreciat în mod just că nu se impune reducerea

pedepsei, instanța de fond dând dovadă de suficientă clemență.

Pentru aceleași

considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să

fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat,

constatând, totodată, că nu este posibilă o reducere a pedepsei în raport și de

dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., potrivit cărora, în cazul infracțiunii

de omor, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din

minimul special (în speță minimul special prevăzut de lege este 15 ani, iar

pedeapsa aplicată este de 5 ani).

Conform dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.I.G., împotriva deciziei penale nr. 343 din 15

noiembrie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 februarie 2005.