ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4347/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 635 din 19 decembrie 2002 a Tribunalului Cluj, inculpatul M.D. a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 176 lit. i) C. pen., iar în baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani. Totodată, tribunalul a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 16 septembrie 2002 până la punerea în libertate și l-a obligat la 3.119.547 lei cu dobânda legală, cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean Cluj, la 81.300.000 lei despăgubiri părții civile F.M.

și la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele: În cursul zilei de 15 septembrie 2002, inculpatul a consumat băuturi alcoolice în mai multe localuri, iar după ora 24,00 la barul SC M. SRL din satul Luna de Sus, s-a întâlnit cu partea vătămată F.M. Fiind în relații de prietenie, partea vătămată l-a invitat pe inculpat la masa sa și au consumat câte o bere, plata fiind făcută de partea vătămată. Între timp, partea vătămată s-a certat cu doi consumatori din local, iar inculpatul nemulțumit de conduita acesteia, s-a ridicat de la masă și a plecat spre bar, insultând-o. În continuare, s-au certat, s-au îmbrâncit reciproc și inculpatul a căzut la pământ.

După ce s-a ridicat, inculpatul a scos un briceag din buzunar, i-a desfăcut lama și a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în zona capului, abdomenului și toracelui producându-i o plagă penetrantă abdominală cu eviscerație, plăgi prin tăiere hemitorace stânga și mâna stângă, cu care s-a apărat. Pentru salvarea vieții partea vătămată a fost internată în spital și s-a intervenit chirurgical practicându-se rezecție parțială de epiplon. S-a mai stabilit că viața părții vătămate a fost pusă în primejdie, iar pentru vindecarea leziunilor a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 22-24 zile și că plăgile de la nivelul mâinii stângi au caracter de autoapărare.

Prin decizia penală nr. 97 din 20 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, s-a desființat sentința sub aspectul laturii penale și în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpat la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen. Instanța de apel a reținut că inculpatul a acționat cu intenția de omor. Împotriva acestei decizii inculpatul M.D. a declarat recurs, solicitând restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, în sensul de a se completa raportul de expertiză medico-legală pentru a se verifica posibilitatea producerii plăgii abdominale în mod accidental, prin cădere și efectuarea unei reconstatări.

În subsidiar, a cerut menținerea sentinței instanței de fond, temeiuri de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Din examinarea deciziei atacate și a lucrărilor dosarului rezultă că instanța de apel, întemeindu-se pe probele administrate, a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și, de asemenea, a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise. După cum s-a arătat cu ocazia expunerii stării de fapt, inculpatul a aplicat părții vătămate o lovitură cu un briceag cu lama de 10 cm, deci cu un obiect apt de a ucide, într-o zonă vitală (abdomen) și cu intensitate, producându-i o plagă penetrantă. Pe de altă parte, inculpatul a mai aplicat două lovituri, una în direcția capului dar victima s-a apărat, suferind, o plagă la mâna stângă ridicată în scop de pararea loviturii, precum și în zona toracelui, conduita agresivă a inculpatului încetând după intervenția martorului S.A.F.

care la rândul său a fost lovit cu briceagul de inculpat. Prin urmare, inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii morții părții vătămate și deși nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui, rezultat care însă nu a survenit datorită internării acesteia în spital și efectuării de îndată a intervenției chirurgicale. Rezultă deci că încadrarea juridică reținută de instanța de apel este corectă. Nu este întemeiată nici cererea inculpatului privind completarea probelor, referitor la mecanismul de producere a leziunilor, întrucât din raportul de constatare medico-legală, coroborat cu declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați în cauză, rezultă că leziunile s-au produs prin lovire activă cu un corp tăietor-înțepător și deci, nu accidental, prin cădere întâmplătoare în timpul îmbrâncirii dintre inculpat și partea vătămată cum susține în recursul inculpatului.

Pentru considerentele ce preced, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 97 din 20 mai 2003 a Curții de Apel Cluj. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2003.