ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4147/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 486 din 6

aprilie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea

inculpatului C.M. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 –

art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 73 lit. b)

C. pen., art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a

interzis inculpatului exercițiul drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de

la 31 august 2002 la zi.

A fost obligat inculpatul la

10.000.000 lei daune morale către partea civilă I.V. și la 6.911.226 lei

despăgubiri civile către Spitalul Universitar de Urgență București.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 31 august 2002, în jurul

orelor 15,00 partea vătămată I.V. s-a întâlnit cu C.M. și amândoi s-au deplasat

în zona Pieței Rahova, unde inculpatul avea de rezolvat unele probleme la un

atelier de croitorie.

În P-ța Rahova cei doi au consumat

mai multe sticle de bere.

Revenind în apropierea locuinței

părții vătămate, I.V. l-a rugat pe inculpat să-i cumpere țigări și alimente.

Între cei doi a urmat o altercație, apoi inculpatul i-a luat părții vătămate

alte produse decât cele solicitate.

Astfel, partea vătămată l-a insultat

pe inculpat, acesta s-a enervat și a lovit cu piciorul o sticlă de bere, s-au

îmbrâncit reciproc, iar partea vătămată (ce are o constituție mai robustă decât

cea a inculpatului) l-a lovit pe inculpat cu pumnul la nivelul feței.

Urmare atitudinii agresive a părții

vătămate, inculpatul a lovit-o cu piciorul în zona capului.

După cele întâmplate, I.V. a fost

transportat la spitalul Universitar de Urgență București, unde a fost internat

în perioada 31 august 2002 – 4 septembrie 2002.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.M.

Parchetul a criticat sentința sub

aspectul nerezolvării corecte a laturii civile și neaplicării dispozițiilor

art. 118 lit. b) C. pen.

Inculpatul a solicitat reducerea

pedepsei aplicată.

Prin decizia penală nr. 478/ A din

24 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul

C.M.

A desființat sentința penală

atacată, în sensul că a dispus reducerea cuantumului daunelor morale la plata

cărora a fost obligat inculpatul să le plătească părții civile I.V., de la

10.000.000 lei la 5.000.000 lei și a despăgubirilor civile către Spitalul de Urgență

București de la 6.911.226 lei la 3.455.613 lei.

A fost dedusă prevenția la zi și a

fost menținută starea de arest a inculpatului.

S-a dispus confiscarea cuțitului de

la inculpat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul C.M., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor

cu privire la individualizarea pedepsei și reducerea pedepsei aplicată, având

în vedere circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta dar și

circumstanțele sale personale.

Recursul declarat nu este fondat,

pentru considerentele ce urmează:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză

și au aplicat o pedeapsă just individualizată, conform criteriilor generale

prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, la stabilirea și aplicarea

pedepsei, instanțele au ținut seama de gradul ridicat de pericol social al

faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii ei, dar și de datele ce

caracterizează persoana inculpatului.

Din fișa de cazier judiciar rezultă

că inculpatul a săvârșit fapta din cauză, în stare de recidivă postexecutorie,

nefiind la prima confruntare cu rigorile legii penale, se află la o vârstă

tânără și a recunoscut și regretat fapta comisă.

Așa fiind, pedeapsa de 6 ani

închisoare se încadrează în limitele legale prevăzute de textul de lege

incriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea

reinserției lui în societate și prevenția generală, conform scopului prevăzut

de art. 52 C. pen.

Cum în cauză nu sunt temeiuri pentru

reducerea pedepsei aplicate inculpatului, urmează ca cererea lui formulată în

acest sens, să fie respinsă ca nefondată.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată,

timpul arestării preventive de la 31 august 2002 la 17 august 2004.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează ca recurentul să fie obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 478/ A din 24 iunie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 august 2002 la 17 august

2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 august 2004.