ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2567/2003

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 212 din 15

martie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul

M.G. la 3

ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 694/1999 a Judecătoriei sectorului 6

București și a dispus ca acesta să execute această pedeapsă alături de pedeapsa

aplicată în cauză, în final urmând să execute 4 ani și 6 luni închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În latura civilă, a obligat pe

inculpat să plătească 40.000.000 lei despăgubiri civile părții civile C.B.M. și

12.436.320 lei, cu același titlu, părții civile Spitalul Clinic de Urgență Sf.

Pantelimon București.

S-a reținut că, în seara zilei de 5

august 2000, numitul B.B. a dat o petrecere în apartamentul părinților săi,

unde au participat circa 10-12 persoane, printre care și numiții C.P.G., C.C.,

numitul „E.”, numita „L.” și inculpatul M.G., cunoscut cu numele de „T.”

În jurul orei 1

00

noaptea, pentru că au rămas fără băutură, B.B. împreună cu C.G. și o fată, au

coborât în fața blocului, fiind urmați la circa 7-8 minute de C.C., P.G.,

inculpatul M.G. și încă 2 băieți.

În fața blocului, la unul din

chioșcuri, se afla un grup format din partea vătămată C.B.M., B.M., D.C., V.M. și

B.D.

V.M., aflat sub influența băuturilor

alcoolice, a întrebat-o pe fata din grupul inculpatului ce caută la acea oră pe

stradă, după care s-a iscat o altercație și apoi componenții celor două grupuri

s-au luat la bătaie.

Inculpatul a fost lovit la picior cu

o piatră aruncată de cineva din grupul advers. În acest timp partea vătămată C.B.M.

s-a apropiat de cei care se îmbrânceau și se loveau și constatând că îl

cunoaște pe numitul B.B., a intenționat să îi ceară acestuia să-i potolească pe

cei din grupul său. În acel moment partea vătămată a fost lovită, pe la spate,

o singură dată, în zona toracelui, cu un cuțit, de inculpatul M.G., după care

cineva a strigat „l-a tăiat”, cei implicați în incident luând-o la fugă.

Inculpatul, împreună cu o parte

dintre cei din grupul său, au semnalat unui echipaj de poliție aflat în zonă

faptul că a avut loc o altercație.

Din raportul de expertiză

medico-legală a rezultat că partea vătămată C.B.M. a prezentat o leziune

produsă prin lovire cu corp tăietor, pentru care necesită 25-30 zile îngrijiri

medicale și că leziunea i-a pus viața în primejdie.

Împotriva hotărârii primei instanțe

inculpatul a declarat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei,

reținerea legitimei apărări și, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei, în

sensul reducerii cuantumului acesteia.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 327 din 12 iunie 2002, a respins apelul

declarat de inculpat, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, în raport de intensitatea loviturii, obiectul folosit și

zona lezată, ce se coroborează cu concluziile expertizei medico-legale,

încadrarea juridică este corectă.

Totodată, în mod judicios prima

instanță a reținut că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 44 C. pen.,

întrucât inculpatul nu a acționat pentru a înlătura un atac material direct,

imediat și injust îndreptat împotriva sa.

Pe de altă parte, prima instanță a

reținut dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., aplicând o pedeapsă just

individualizată, apreciind că inculpatul s-a aflat sub imperiul unei puternice

emoții, crezând în mod justificat că va fi agresat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei prin acordarea unei

mai mari eficiențe dispozițiilor art. 73 C. pen., invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

La individualizarea pedepsei,

instanțele au avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii,

împrejurările comiterii faptei, precum și datele ce îl caracterizează pe

inculpat, acesta fiind în vârstă de 21 ani, cunoscut cu antecedente penale,

având o atitudine oscilantă pe timpul procesului penal, dar în final

recunoscând fapta, regretând-o și manifestându-și acordul pentru despăgubirea

părții vătămate. În raport de împrejurările săvârșirii faptei, în sensul că

inculpatul a fost lovit la picior cu o piatră și a fost tras de tricou, care

s-a rupt, s-a apreciat că nu se poate reține legitima apărare, recunoscându-se

în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală, prevăzută de art. 73 lit.

b) C. pen. și constatându-se că acesta a acționat sub imperiul unei puternice

tulburări.

Așadar, la individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului, s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 și art. 52 C.

pen., așa încât, nu sunt motive care să justifice reducerea acesteia.

Ca atare, hotărârea atacată nu este

supusă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

invocat.

Examinând cauza și în raport de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată

existența unor motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din

oficiu, de instanță.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.G.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării

preventive de la 5 decembrie 2000, la zi.

În baza art. 192 alin. (2) din

același cod, recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata

cheltuielilor judiciare către stat, din care, onorariul avocatului din oficiu

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 327 din 12 iunie 2002

a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 5 decembrie 2000, la 29

mai 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 mai 2003.