ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7193/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, reclamanta SC S.R. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.S.

și C.A.S. a Municipiului București, obligarea acestora la plata sumei de

164.920 lei, reprezentând indemnizațiile de concedii medicale plătite

salariaților în perioada 2007-2008, care au depășit suma

contribuțiilor datorate lunar, din bugetul F.N.U.A.S.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat, în esență, că în perioada ianuarie 2007-decembrie 2008 a achitat indemnizațiile de concediu medical integral și a formulat cereri de restituire la care

nu a primit nici un răspuns.

În drept, reclamanta

și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile O.U.G. nr. 158/2005 și Legea nr. 263/2010.

generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 3601

din 10 aprilie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de

muncă și asigurări sociale, a admis

excepția

necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul

București a reținut că, art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 stabilește jurisdicția

asigurărilor sociale în ceea ce privește modul de calcul și de plată a

indemnizațiilor, aspecte care privesc relația dintre beneficiarul indemnizației

care s-a aflat în concediu și căruia se datorează indemnizația și cel obligat

la plata indemnizației, respectiv angajator, sau o altă instituție conform

distincțiilor făcute de art. 36 alin. (3) din același text legal.

Modul de

calcul al indemnizație privește tot relația dintre beneficiarul dreptului și

cel obligat la plată după distincțiile prevăzute de lege (art. 25, 30).

A

reținut tribunalul că litigiul de față are ca obiect restituirea sumelor

plătite de reclamanta angajator la Fondul național unic al asigurărilor sociale

de sănătate și care depășesc valoarea cotei de contribuție datorate conform

legii, însă nu privește nici modul de calcul și nici plata indemnizațiilor

prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005.

Litigiile

asimilate de art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 jurisdicției asigurărilor sociale

sunt cele născute din raportul juridic ce se stabilește între angajator și

salariatul asigurat și care privesc calculul și plata acestor drepturi sociale.

Între

angajator și C.A.S.M.B. nu există un raport juridic care să conțină dreptul C.A.S.M.B.

la indemnizații și obligația reclamantei la calculul și plata acestora.

Singurul raport juridic dintre cei doi subiecți amintiți are ca obiect plata

cotei de contribuție pentru concedii și indemnizații (art. 5, art. 4). Sumele

plătite de angajator care depășesc această cotă de contribuție datorată la F.U.N.A.S.S.

sunt supuse restituirii (art. 38). Aceste sume însă nu reprezintă

“indemnizațiile” reglementate de textul normativ ca drepturi ale salariaților

asigurați.

Prin

urmare, cererea dedusă judecății ține de un raport juridic de drept fiscal, cum

este definit de art. 21 C. proc. fiscal.

Tribunalul București, constatând că prezentul litigiu nu intră în

sfera materiilor date în competența jurisdicției asigurărilor sociale, ci în

sfera contenciosului administrativ-fiscal, a apreciat că prezența pârâtei C.N.A.S.

în litigiu atrage competența Curții de Apel București, în raport de

prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, la acest moment procesual

neputându-se aprecia asupra calității procesuale pasive.

Prin

sentința nr. 2130 din 25 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția

necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. A

constatat ivit conflictul negativ de competență și a

înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție,

în vederea soluționării conflictului.

Curtea de Apel București a reținut că cererea de chemare

în judecată

privește

cenzurarea unui act administrativ asimilat, anume refuzul autorității

pârâte C.A.S. Municipiului București de soluționare a cererii reclamantei de

restituire a unei contribuții în cuantum mai mic de 500.000 lei, respectiv

164.920 lei, reprezentând indemnizațiile de concedii medicale plătite

salariaților în perioada ianuarie 2007-decembrie 2008.

Față

de dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la

momentul sesizării tribunalului, curtea de apel a constatat că în cauză

operează criteriul valoric impus de textul de lege anterior menționat,

astfel că tribunalul este competent a soluțina acțiunea dedusă

judecății.

În opinia

curții de apel, chiar și în ipoteza în care ar fi fost incident

criteriul rangului autorității pârâte, tot tribunalul ar fi fost competent

să soluționeze cererea de chemare în judecată, raportul juridic litigios

născându-se practic între reclamanta și pârâta

C.A.S. a Municipiului

București, care este o autoritate publică locală.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta

Curte

constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, art. 21 și art. 22 alin. (3) C.

proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul

cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Verificând

elementele acțiunii judiciare, Înalta Curte constată că în raport de obiectul

acțiunii, ambele instanțe aflate în conflict au identificat corect materia

contenciosului administrativ ca fiind incidentă.

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată,

reclamanta a solicitat obligarea pârâtei C.A.S. a Municipiului București

la restituirea sumei

164.920 lei

reprezentând indemnizațiile de concedii

medicale plătite salariaților în perioada 2007-2008, care au depășit

suma contribuțiilor datorate lunar, din bugetul F.N.U.A.S., solicitând să

se constate ca nejustificat refuzul autorității publice de a da curs

solicitării sale.

Este adevărat că

reclamanta susține că este vătămată într-un drept sau interes legitim prin

refuzul nejustificat al autorității pârâte de soluționare a cererii sale,

solicitarea însă privește restituirea contribuției

pentru concedii și

indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată bugetului F.N.U.A.S.S.

,

de 164.920 lei, operațiune necesară pentru exercitarea sau protejarea dreptului

sau interesului ei legitim, în sensul art. 2 alin. (2) coroborat cu art. 8

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dar cu privire la o contribuție fiscală

(obligație bugetară)

prevăzută

de C. fisc., la art. 2 lit. c).

Cum

recuperarea sumei de 164.920 lei are un caracter specific și privește o

obligație bugetară, ce urmează în general, regimul de drept comun prevăzut de C.

proc. fisc., competența instanței de contencios administrativ este stabilită în

funcție de suma contestată, după distincțiile de la art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii, și nu în

funcție de rangul autorității publice care refuză să efectueze operațiunea

administrativă, după cum în mod corect a reținut și judecătorul de la Curtea de Apel București.

Ca

urmare, în raport de cuantumul contribuției în discuție, situat sub

pragul valoric de 500.000 lei, competența soluționării cauzei

aparține, potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004,

Tribunalului București, ca instanță de contencios administrativ.

2.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., se va

stabili se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC S.R. SRL în contradictoriu cu

pârâtele C.N.A.S. și C.A.S. a Municipiului București, în favoarea

Tribunalului București, secția contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 8 noiembrie 2013.