ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7193/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S.R. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.S. și C.A.S. a Municipiului București, obligarea acestora la plata sumei de 164.920 lei, reprezentând indemnizațiile de concedii medicale plătite salariaților în perioada 2007-2008, care au depășit suma contribuțiilor datorate lunar, din bugetul F.N.U.A.S. În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că în perioada ianuarie 2007-decembrie 2008 a achitat indemnizațiile de concediu medical integral și a formulat cereri de restituire la care nu a primit nici un răspuns.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile O.U.G. nr. 158/2005 și Legea nr. 263/2010. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin sentința nr. 3601 din 10 aprilie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Tribunalul București a reținut că, art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 stabilește jurisdicția asigurărilor sociale în ceea ce privește modul de calcul și de plată a indemnizațiilor, aspecte care privesc relația dintre beneficiarul indemnizației care s-a aflat în concediu și căruia se datorează indemnizația și cel obligat la plata indemnizației, respectiv angajator, sau o altă instituție conform distincțiilor făcute de art. 36 alin. (3) din același text legal.

Modul de calcul al indemnizație privește tot relația dintre beneficiarul dreptului și cel obligat la plată după distincțiile prevăzute de lege (art. 25, 30). A reținut tribunalul că litigiul de față are ca obiect restituirea sumelor plătite de reclamanta angajator la Fondul național unic al asigurărilor sociale de sănătate și care depășesc valoarea cotei de contribuție datorate conform legii, însă nu privește nici modul de calcul și nici plata indemnizațiilor prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005. Litigiile asimilate de art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 jurisdicției asigurărilor sociale sunt cele născute din raportul juridic ce se stabilește între angajator și salariatul asigurat și care privesc calculul și plata acestor drepturi sociale.

Între angajator și C.A.S.M.B. nu există un raport juridic care să conțină dreptul C.A.S.M.B. la indemnizații și obligația reclamantei la calculul și plata acestora. Singurul raport juridic dintre cei doi subiecți amintiți are ca obiect plata cotei de contribuție pentru concedii și indemnizații (art. 5, art. 4). Sumele plătite de angajator care depășesc această cotă de contribuție datorată la F.U.N.A.S.S. sunt supuse restituirii (art. 38). Aceste sume însă nu reprezintă “indemnizațiile” reglementate de textul normativ ca drepturi ale salariaților asigurați. Prin urmare, cererea dedusă judecății ține de un raport juridic de drept fiscal, cum este definit de art. 21 C. proc. fiscal. Tribunalul București, constatând că prezentul litigiu nu intră în sfera materiilor date în competența jurisdicției asigurărilor sociale, ci în sfera contenciosului administrativ-fiscal, a apreciat că prezența pârâtei C.N.A.S.

în litigiu atrage competența Curții de Apel București, în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, la acest moment procesual neputându-se aprecia asupra calității procesuale pasive. Prin sentința nr. 2130 din 25 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului. Curtea de Apel București a reținut că cererea de chemare în judecată privește cenzurarea unui act administrativ asimilat, anume refuzul autorității pârâte C.A.S.

Municipiului București de soluționare a cererii reclamantei de restituire a unei contribuții în cuantum mai mic de 500.000 lei, respectiv 164.920 lei, reprezentând indemnizațiile de concedii medicale plătite salariaților în perioada ianuarie 2007-decembrie 2008. Față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la momentul sesizării tribunalului, curtea de apel a constatat că în cauză operează criteriul valoric impus de textul de lege anterior menționat, astfel că tribunalul este competent a soluțina acțiunea dedusă judecății. În opinia curții de apel, chiar și în ipoteza în care ar fi fost incident criteriul rangului autorității pârâte, tot tribunalul ar fi fost competent să soluționeze cererea de chemare în judecată, raportul juridic litigios născându-se practic între reclamanta și pârâta C.A.S.

a Municipiului București, care este o autoritate publică locală. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Verificând elementele acțiunii judiciare, Înalta Curte constată că în raport de obiectul acțiunii, ambele instanțe aflate în conflict au identificat corect materia contenciosului administrativ ca fiind incidentă. Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei C.A.S.

a Municipiului București la restituirea sumei 164.920 lei reprezentând indemnizațiile de concedii medicale plătite salariaților în perioada 2007-2008, care au depășit suma contribuțiilor datorate lunar, din bugetul F.N.U.A.S., solicitând să se constate ca nejustificat refuzul autorității publice de a da curs solicitării sale. Este adevărat că reclamanta susține că este vătămată într-un drept sau interes legitim prin refuzul nejustificat al autorității pârâte de soluționare a cererii sale, solicitarea însă privește restituirea contribuției pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată bugetului F.N.U.A.S.S.

, de 164.920 lei, operațiune necesară pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului ei legitim, în sensul art. 2 alin. (2) coroborat cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dar cu privire la o contribuție fiscală (obligație bugetară) prevăzută de C. fisc., la art. 2 lit. c). Cum recuperarea sumei de 164.920 lei are un caracter specific și privește o obligație bugetară, ce urmează în general, regimul de drept comun prevăzut de C. proc. fisc., competența instanței de contencios administrativ este stabilită în funcție de suma contestată, după distincțiile de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii, și nu în funcție de rangul autorității publice care refuză să efectueze operațiunea administrativă, după cum în mod corect a reținut și judecătorul de la Curtea de Apel București.

Ca urmare, în raport de cuantumul contribuției în discuție, situat sub pragul valoric de 500.000 lei, competența soluționării cauzei aparține, potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, Tribunalului București, ca instanță de contencios administrativ. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., se va stabili se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC S.R. SRL în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.S. și C.A.S. a Municipiului București, în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 noiembrie 2013.