ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 519/2019

HOTĂRÂRE

07.03.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 519/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 19 aprilie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a solicitat obligarea acesteia la plata către A. S.A. a sumei de 1.034.099 RON (subsecvent reduse la suma de 380.288 RON) reprezentând diferența dintre suma indemnizațiilor cuvenite și contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorate de angajatorul A. S.A., aferenta perioadei iunie - iulie 2015, mai - septembrie - decembrie 2016 și aprilie - decembrie 2017, precum și obligarea acesteia la plata către A. S.A., a dobânzii aferente debitului principal solicitat, de la data scadenței și până la data plății efective, în conformitate cu prevederile art. 182 raportat la art. 174 din C. proc. fisc.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 158/2005, Ordinul nr. 60/2006 emis de Ministerul Sănătății pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005, art. 182 alin. (1) cu raportare la art. 174 alin. (5) din Codul de procedură fiscală și art. 10 din Legea nr. 554/2014.

Prin Sentința civilă nr. 4026 din 10 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea secției a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, care este reprezentat de restituirea sumelor reprezentând diferența dintre suma indemnizațiilor cuvenite și contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorate de angajator.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale la 19 noiembrie 2018 sub același Dosar nr. x/2018.

La termenul de judecată din 14 martie 2018, reclamanta și-a diminuat pretențiile la suma de 124.551 RON aferentă lunilor septembrie și noiembrie 2017.

La același termen, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale și funcționale a Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin Sentința civilă nr. 9597 din 19 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței materiale și funcționale a instanței și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că litigiile jurisdicției asigurărilor sociale, conform art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 sunt cele născute din raportul juridic ce se stabilește între angajator și salariatul asigurat și privesc calculul și plata acestor drepturi sociale, însă prezentul litigiu nu privește nici modul de calcul și nici plata indemnizațiilor prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005.

În acest context, s-a apreciat că speța de față are ca obiect restituirea sumelor plătite de reclamanta angajator la fondul de asigurări de sănătate și care depășesc valoarea cotei de contribuție datorate conform legii.

Așadar, obiectul acestui litigiu, care privește contribuții ce se recuperează, iar nu indemnizații ce se calculează și se plătesc angajaților, nu intră în sfera materiilor date în competența jurisdicției asigurărilor sociale și, ca urmare, nu este supus reglementării speciale prevăzute de art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005.

Drept urmare, acțiunea reclamantei privește un raport juridic de drept fiscal, având în vedere că, contribuțiile sociale obligatorii care constituie venituri la bugetul Casei de asigurări de sănătate sunt prevăzute de Codul fiscal.

Totodată, art. 2 din C. fisc. include la alin. (2) lit. b) contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

În consecință, s-a constatat că litigiul de față intră în sfera contenciosului administrativ fiscal, fiind de competența instanței specializate în această materie, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, având în vedere natura cauzei și cuantumul pretențiilor, sens în care s-a apreciat că în cauză competența de soluționare a cauzei revine secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 15 februarie 2019, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte, constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, care prevăd că:

"litigiile care au ca obiect modul de calcul și de plată a indemnizațiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției asigurărilor sociale".

Așadar, obiectul cererii de chemare în judecată, întemeiat pe dispozițiile O.U.G. nr. 158/2005, este reprezentat de restituirea sumelor reprezentând diferența dintre suma indemnizațiilor cuvenite și contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorate de angajator, ceea ce reprezintă un litigiu privind "plata îndemnizațiilor", astfel cum prevede O.U.G. nr. 158/2005, iar competența de soluționare este stabilită în mod expres de acest act normativ, și anume jurisdicția asigurărilor sociale".

Totodată se rețin și dispozițiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ., conform cărora, curțile de apel judecă în primă instanță numai în materia contenciosului administrativ, precum și prevederile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cu care, necompetența este de ordine publică "în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad".

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.