ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 678/2013

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, la data de 18 noiembrie 2011,

reclamanta SC C.S.R. - A.C.L.T.D. SRL

în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și C.A.S.

a Municipiului București, a solicitat anularea în tot a adresei nr. 3622 din 31

octombrie 2011 emisă de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, precum și a

adresei din 14 septembrie 2011 emisă de C.A.S. a

Municipiului București și obligarea acestei pârâte la plata sumei de

19.119 lei,

ce face obiectul cererii înregistrată din 02 august 2011.

Prin

sentința civilă nr. 2057 din 21 martie 2012 Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția de necompetență materială, invocată din

oficiu și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a

civilă,

conflicte de muncă și asigurări sociale, raportat la dispozițiile art. 52 din

O.U.G.

nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de

sănătate, care indică faptul că „litigiile care au ca obiect modul de calcul și

de plată a indemnizațiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se

soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției

asigurărilor sociale.

”

Curtea

de Apel București a reținut că adresa contestată este emisă în temeiul

dispozițiilor O.U.G. nr. 158/2005, iar în conformitate cu prevederile legale

menționate, instanța competentă să soluționeze litigiile în legătură cu modul

de calcul și de plată a indemnizațiilor prevăzute de ordonanța de urgență

menționată este tribunalul specializat în conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Cauza a

fost înregistrată la data de 14 iunie 2012 pe rolul Tribunalului București,

secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin

sentința civilă nr. 9487 din 7 noiembrie 2012, Tribunalul București

a admis excepția de necompetență

materială, invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a

pricinii în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a

înaintat dosarul la înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea

soluționării conflictului.

Tribunalul

București a reținut că, art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 stabilește jurisdicția

asigurărilor sociale în ceea ce privește modul de calcul și de plată a

indemnizațiilor, aspecte care privesc relația dintre beneficiarul indemnizației

care s-a aflat în concediu și căruia se datorează indemnizația și cel obligat

la plata indemnizației, respectiv angajator, sau o altă instituție conform

distincțiilor făcute de art. 36 alin. (3) din același text legal. Modul de

calcul al indemnizație privește tot relația dintre beneficiarul dreptului și

cel obligat la plată după distincțiile prevăzute de lege (art. 25, 30).

Instanța

a arătat că litigiul de față are ca obiect restituirea sumelor plătite de

reclamanta angajator la Fondul național unic al asigurărilor sociale de

sănătate și care depășesc valoarea cotei de contribuție datorate conform legii.

Prezentul litigiu nu privește nici modul de calcul și nici plata

indemnizațiilor prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005.

Litigiile

asimilate de art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 jurisdicției asigurărilor sociale

sunt cele născute din raportul juridic ce se stabilește între angajator și

salariatul asigurat și care privesc calculul și plata acestor drepturi sociale.

Cererea

dedusă judecății ține de un raport juridic de drept fiscal cum este definit de art.

21C. proc. fisc. Astfel, art. antemenționat definește creanțele fiscale drept

drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept

material fiscal. Se mai indică faptul că din raporturile de drept rezultă atât

conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi

determinate constând în. dreptul la restituirea impozitelor, taxelor,

contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general

consolidat.

Totodată

s-a reținut că, adresa emisă de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate

poate fi interpretată și ca un refuz de soluționare a unei cereri.

Tribunalul

București, constatând că prezentul litigiu nu intră în sfera materiilor date în

competența jurisdicției asigurărilor sociale, ci în sfera contenciosului

administrativ-fiscal, a apreciat că prezența Casei naționale de asigurări de

sănătate în litigiu și adresa aflată la fila 35 a Dosarului nr. 9858/2/2011,

atrage competența prin raportare la acest pârât, iar la acest moment procesual

nu se poate aprecia asupra calității procesuale pasive.

Cu

privire la conflictul negativ de competență, înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea

de chemare în judecată, reclamanta SC C.S.R. - A.C.L.T.D. SRL în contradictoriu

cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și C.A.S. a Municipiului

București, a solicitat anularea în tot a adresei nr. 3622 din 31 octombrie 2011

emisă de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, precum și a adresei din 14

septembrie 2011 emisă de C.A.S. a

Municipiului

București și obligarea acestei pârâte la plata sumei de 19.119 lei,

ce

face obiectul cererii înregistrată din 02 august 2011.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că suma de 19.119 lei reprezintă

totalul sumei de recuperat de la Fondul național unic de asigurări sociale de

sănătate pentru concedii și indemnizații, pe perioada octombrie 2008 - decembrie

2010.

Dispozițiile

art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de

asigurări sociale de sănătate prevăd că litigiile care au ca obiect modul de calcul

și de plată a indemnizațiilor prevăzute de această ordonanță se soluționează de

către instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției asigurărilor

sociale. Textul de lege reglementează aspecte care privesc relația dintre

beneficiarul indemnizației care s-a aflat în concediu și căruia se datorează

indemnizația și cel obligat la plata indemnizației, respectiv angajator, sau o

altă instituție conform distincțiilor făcute de art. 36 alin. (3) din O.U.G. nr.

158/2005. Modul de calcul al indemnizație privește tot relația dintre

beneficiarul dreptului și cel obligat la plată după distincțiile prevăzute de

lege (art. 25, 30).

Așadar,

litigiile jurisdicției asigurărilor sociale, conform art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005

sunt cele născute din raportul juridic ce se stabilește între angajator și

salariatul asigurat și privesc calculul și plata acestor drepturi sociale,

Însă,

prezentul litigiu nu privește nici modul de calcul și nici plata indemnizațiilor

prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005.

Astfel,

prin acțiunea promovată reclamanta a solicitat plata sumei de 19.119 lei

reprezentând suma de recuperat de la Fondul național unic de asigurări sociale

de sănătate pentru concedii și indemnizații. Prevederile art. 38 din O.U.G. nr.

158/2005 dispun că sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori

asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna

respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale

de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în

condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de

urgență.

Drept

urmare, prezenta acțiune are ca obiect restituirea sumelor plătite de

reclamanta angajator la Fondul național unic al asigurărilor sociale de

sănătate și care depășesc valoarea cotei de contribuție datorate conform legii.

Așadar, obiectul acestui litigiu, care privește contribuții ce se recuperează

și nu indemnizații ce se calculează și se plătesc, nu intră în sfera materiilor

date în competența jurisdicției asigurărilor sociale și, ca urmare, nu este

supus reglementării speciale prevăzută de art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005.

Acțiunea

reclamantei privește un raport juridic de drept fiscal, având în vedere că,

contribuțiile sociale obligatorii care constituie venituri la bugetul Fondului

național unic de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute de Codul fiscal. Art.

2 din Codul fiscal include la lit. c), contribuția pentru concedii și

indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator bugetului

Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

Codul de

procedură fiscală, prin art. 21 definește raportul juridic de drept fiscal,

precum și creanțele fiscale ca fiind drepturi patrimoniale care, potrivit

legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal. De asemenea, art. 21 alin.

(2) lit. a) C. proc. fisc. prevede că din raporturile de drept rezultă atât

conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate

constând în dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a

altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat.

Fața de

cele ce preced, soluționarea cauzei de față intra în sfera contenciosului

administrativ-fiscal, fiind de competența instanței judecătorești astfel

specializată.

Pe de

altă parte, prin acțiunea introductivă reclamanta contestă un act

administrativ, solicitând anularea acestuia, în temeiul dispozițiilor art. 8 și

urm. din Legea nr. 554/2004.

Totodată, în

motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta invocă formularea, în baza

art. 7 din Legea nr. 554/2004, a plângerii prealabile înregistrată la Casa

Națională de Asigurări de Sănătate, plângere la care a primit același răspuns

cu cel ce i-a fost comunicat prin adresa nr. 3622/2011, a cărei anulare o

solicită.

Și din

această perspectivă, față de pretenția reclamantei dedusă judecății prin

acțiune, competența de a soluționa prezenta cauză revine Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 februarie 2013.