ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3329/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3329/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii judiciare
Prin cererea înregistrată la 4 decembrie
2012, pe rolul Curții de Apel București, reclamanta C.A.S. Iași a chemat în
judecată pe pârâții Comisia Centrală de Arbitraj București și SC S. SRL,
solicitând anularea Sentinței arbitrale nr. 5/2012 pronunțată de Comisia
Centrală de Arbitraj București de pe lângă Casa Națională de Asigurări de
Sănătate.
În motivare,
reclamanta a arătat că a avut calitatea de pârâtă în cadrul cauzei dedusă arbitrajului
în fața Comisiei Centrale de Arbitraj București de pe lângă Casa Națională de
Asigurări de Sănătate.
Prin acțiunea
formulată, reclamanta SC S. SRL a solicitat:
- suspendarea măsurii
propuse de C.A.S. Iași;
- anularea raportului
de control nr. 1379 din 23 ianuarie 2012;
- anularea
procesului-verbal de constatare;
- repunerea părților
în situația anterioară sancțiunii propuse.
Prin sentința
pronunțată, Comisia Centrală de Arbitraj a admis în parte acțiunea formulată de
către SC S. SRL și a dispus doar anularea măsurii propuse de către C.A.S. Iași
în Raportul de control nr. 1379 din 23 ianuarie 2012 de diminuare cu 30% a
sumei cuvenite pentru lunile octombrie și noiembrie 2011 și pe cale de
consecință obligă pârâta CAS Iași la restituirea către reclamanta SC S. SRL a
sumei de 17.007,64 RON reținută sub denumirea de sancțiuni.
Totodată, Comisia a
reținut respingerea capătului de cerere cu privire la anularea
procesului-verbal de constatare, menținând în acest fel ca fiind valabile toate
aspectele consemnate în cadrul acestuia.
Hotărârea primei
instanțe aflate în conflict
Prin Sentința civilă
nr. 1018 din 15 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și
a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanta C.A.S. Iași, în
contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală de Arbitraj București și SC S. SRL,
la Tribunalul București.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut ca, potrivit art. 342 C. proc. civ.
"Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea și desfășurarea
arbitrajului", partea interesată poate sesiza instanța de judecată care,
în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în
fond, în prima instanță.
Valoarea obiectului
litigiului este de 17.007,64 RON, astfel că instanța competentă să soluționeze
litigiul în primă instanță, în lipsa convenției arbitrale ar fi fost
judecătoria.
Pe de altă parte,
potrivit art. 365 alin. (1) C. proc. civilă "Competența de a soluționa în
primă instanță acțiunea în anulare" revine instanței judecătorești imediat
superioare celei prevăzute la art. 342, în circumscripția căreia a avut loc
arbitrajul".
De aceea, competenta
de a soluționa prezentul litigiu revine tribunalului.
Din aceste motive, în
baza textelor de lege menționate și a art. 158 C. proc. civ., Curtea a admis
excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei
la Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.
Hotărârea celei
de-a doua instanțe aflate în conflict
Prin Sentința civilă
nr. 3758 din 21 mai 2014, Tribunalul București, secția a II-a de contencios
administrativ și fiscal a admis excepția de necompetenta materiala, a declinat
competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Casa Națională de
Asigurări de Sănătate - Casa Asigurărilor de Sănătate Iași, în contradictoriu
cu pârâtele Comisia Națională de Arbitraj București, și SC S. SRL, în favoarea
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
constatat ivit conflictul negativ de competență și în vederea soluționării
acestuia, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța
această hotărâre, tribunalul a reținut că, în lipsa unei convenții arbitrale
litigiul pe fond, în prima instanța, ar fi fost de competența tribunalului -
secția de contencios administrativ, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr.
554/2004, însă având în vedere că în speță se contestă o sentință arbitrală,
competența se stabilește conform art. 365 alin. (1) C. proc. civ., respectiv
"Competența de a soluționa în primă instanță acțiunea în anulare revine
instanței judecătorești imediat superioare celei prevăzute la art. 342, în
circumscripția căreia a avut loc arbitrajul".
Din speță reiese că
prezenta acțiune trebuie soluționată în primă instanță de Curtea de Apel
București, secția a VIII-a, având în vedere că litigiu pe fond ar fi fost de
competența Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și
fiscal, în lipsa unei convenții arbitrale.
Regulatorul de
competență
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și
art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei,
precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență
și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru
considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Înalta Curte constată
că obiectul cererii deduse judecății îl constituie acțiunea în anulare a
Sentinței arbitrale nr. 5/2012 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj
București de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Pe de altă parte,
Înalta Curte reține că acțiunea dedusă soluționării comisiei de arbitraj
menționată mai sus a fost formulată de actuala pârâtă SC S. SRL, care a
solicitat suspendarea măsurii propuse de C.A.S. Iași, anularea Raportului de
control nr. 1379 din 23 ianuarie 2012, anularea procesului-verbal de constatare
și repunerea părților în situația anterioară sancțiunii propuse.
Prin sentința
pronunțată, Comisia Centrală de Arbitraj a admis în parte acțiunea formulată de
către SC S. SRL și a dispus doar anularea măsurii propuse de către C.A.S. Iași
în Raportul de control nr. 1379 din 23 ianuarie 2012 de diminuare cu 30% a
sumei cuvenite pentru lunile octombrie și noiembrie 2011 și, pe cale de
consecință, a obligat pârâta C.A.S. Iași la restituirea către reclamantă a
sumei de 17.007,64 RON reținută sub denumirea de sancțiuni.
Totodată, Comisia a
respins capătul de cerere cu privire la anularea procesului-verbal de
constatare, menținând în acest fel ca fiind valabile toate aspectele consemnate
în cadrul acestuia.
Tribunalul București
a apreciat cu justețe - în opinia Înaltei Curți - că, față de obiectul acțiunii
arbitrale, părțile au urmărit anularea unor acte administrative, cu consecința
exonerării societății de la executarea unor sancțiuni dispuse prin actele de
control contestate, încheiate de actuala reclamantă și că acestea nu au natura
unor creanțe fiscale, ci izvorăsc din executarea unor contracte administrative
de furnizare de dispozitive medicale, astfel că pentru stabilirea competenței
de soluționare a prezentei acțiuni nu prezintă relevanta criteriul valoric
reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În cauză, fiind vorba
de o acțiune în anularea unei hotărâri arbitrale, competența se stabilește după
regulile prevăzute de art. 365 alin. (1) coroborate cu art. 342 C. proc. civ.
Conform art. 365
alin. (1) C. proc. civ., competența de a judeca în primă instanță acțiunea în
anulare revine instanței judecătorești imediat superioare celei prevăzute de
art. 342 C. proc. civ., în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.
La rândul său, art.
342 C. proc. civ. stabilește ca instanță competentă instanța de judecată care,
în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în
fond, în primă instanță.
Astfel, în lipsa
convenției arbitrale, litigiul dedus judecății ar fi atras competența materială
a tribunalului să soluționeze în fond cauza, conform criteriului rangului
autorității emitente, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Așadar, cele două
texte legale învederate, respectiv art. 365 alin. (1) și art. 342 C. proc.
civ., determină atât competența materială a instanței care va soluționa, în
primă instanță, acțiunea în anulare și anume, instanța superioară celei
prevăzute la art. 342 C. proc. civ. - cât și competența teritorială, respectiv
instanța în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul, astfel încât, aplicând
aceste prevederi la situația concretă din speță, reiese că prezenta acțiune
trebuie soluționată în primă instanță de Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere că litigiul pe fond
ar fi fost de competența Tribunalului București, secția de contencios
administrativ și fiscal, în lipsa unei convenții arbitrale.
În consecință având
în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22
alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de
soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Casa Națională de
Asigurări de Sănătate - C.A.S. Iași în contradictoriu cu pârâtele Comisia
Națională de Arbitraj București și SC S. SRL în favoarea Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 septembrie 2014.
Procesat de GGC - LM