ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 700/2023

Ședința publică din data de 21 martie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 23 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIȘ, să se constate, în principal, că actul de control inopinat efectuat asupra societății reclamante la 08-09 septembrie 2015 este lovit de nulitate absolută, raportat la prevederile art. 2.7 și 2.8 din Ordinul nr. 1012/10.12.2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări de sănătate și anexele sale și, pe cale de consecință, să se dispună anularea procesului-verbal de control nr. x/17.09.2015 și a procesului-verbal de soluționare a contestației nr. x/29.10.2015 și să se dispună repunerea părților în situația anterioară.

În subsidiar, a solicitat să se constate nelegalitatea procesului-verbal de control nr. x/17.09.2015 și a procesului-verbal de soluționare a contestației nr. x/29.10.2015 și, pe cale de consecință, să se dispună anularea lor și repunerea părților în situația anterioară.

În ambele situații, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 8 și urm. din Legea nr. 554/2004, precum și prevederile art. 2.7 și art. 2.8 din Ordinul președintelui CNAS nr. 1012/10.12.2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări de sănătate și anexele sale.

Prin sentința civilă nr. 297/PI/2016 din 17 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul Timiș - secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Comisiei de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

La 11.03.2016 dosarul a fost înregistrat pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate sub nr. x/2016.

Prin hotărârea nr. 171 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte cererea de arbitrare formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva pârâtei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIȘ, în ceea ce privește măsura stabilită de C.A.S. Timiș prin Raportul de control nr. x/17.09.2015 privind reținerea sumei de 1.048,60 RON, reprezentând contravaloarea diminuării cu 10% a sumei cuvenite pentru lunile decembrie 2014, aprilie și iulie 2015; a fost respins capătul de cerere privind reținerea sumei de 10.553,52 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale raportate și decontate furnizorului, în perioada decembrie 2014, aprilie și iulie 2015, precum și capătul accesoriu al cererii arbitrale și cheltuielile de judecată; a fost înlăturată măsura stabilită de C.A.S. Timiș prin Raportul de control nr. x/17.09.2015, cu privire la reținerea sumei de 1.048,60 RON, reprezentând contravaloarea diminuării cu 10% a sumei cuvenite pentru lunile decembrie 2014, aprilie și iulie 2015, reclamanta fiind exonerată de la plata acestui debit, și a fost menținută măsura stabilită de C.A.S. Timiș prin Raportul de control nr. x/17.09.2015, privind suma de 10.553,52 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale raportate și decontate furnizorului, în perioada decembrie 2014, aprilie și iulie 2015, din care suma de 10.486,02 RON, reprezentând debite și suma de 67,50 RON, accesorii calculate la data de 17.09.2015.

Prin acțiunea în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la 09 august 2021, sub nr. x/2021, petenta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIȘ a solicitat anularea în parte a hotărârii arbitrale nr. 171/10.12.2020, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ca fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., precum și menținerea, ca temeinică și legală, a măsurii dispuse prin Raportul de control nr. x/17.09.2015 referitoare la recuperarea sumei de 1.048,60 RON, reprezentând contravaloarea diminuării cu 10% a sumei cuvenite pentru lunile decembrie 2014, aprilie și iulie 2015.

În drept, acțiunea în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h), alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., ale Regulamentului aprobat prin decizia nr. 98/2004, ale Ordinului nr. 2366/C din 21.07.2015 și ale Contractului nr. x/30.06.2014 și actele adiționale aferente.

Prin încheierea din 2 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București, în temeiul art. 200 alin. (2) raportat la art. 610 C. proc. civ., a constatat necompetența sa materială procesuală în soluționarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului la secțiile civile ale Curții de Apel București, specializate în soluționarea cauzelor cu profesioniști.

La 07 octombrie 2021 dosarul s-a înregistrat pe rolul secției a VI-a Civilă a Curții de Apel București, sub nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 137 din 13 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VI-a Civilă, a fost respinsă acțiunea în anulare, ca neîntemeiată, precum și cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, la 15 martie 2022, a declarat recurs pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIȘ, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar în rejudecare: anularea în parte a hotărârii arbitrale nr. 171/10.12.2020, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj în dosarul nr. x/2016, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. admiterea acțiunii în anulare în sensul menținerii, ca temeinică și legală, a măsurii dispuse prin Raportul de control nr. x/17.09.2015, referitoare la recuperarea sumei de 10.553,52 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale raportate și decontate furnizorului; respingerea cheltuielilor de judecată, ca nejustificate.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susține recurenta-pârâtă că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de art. 608 alin. (1) it. h) C. proc. civ., art. 7 lit. t) din Ordinul nr. 388/185/2015 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a H.G. nr. 400/2014, Anexa 32, art. 15 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Contractul de furnizare de servicii de îngrijire medicale la domiciliu nr. x/30.06.2014.

Astfel, arată că sentința recurată este rezultatul aplicării greșite a legii materiale, a lipsei analizării și interpretării probatoriului administrat, or această situație echivalează cu lipsa de motivare a hotărârii atacate, deoarece prima instanța avea obligația de a arăta în sentința recurată considerentele care au format propria convingere în sensul respingerii acțiunii în anulare.

În continuare, recurenta-pârâtă redă integral argumentele din acțiunea în anulare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 613 alin. (4) coroborate cu art. 483 și urm. C. proc. civ., art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 14 aprilie 2022 recursul a fost comunicat intimatei-reclamante care nu a uzat de dreptul de a formula întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că susținerile recurentei-pârâte prezentate drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva hotărârii recurate.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, iar prin încheierea din 08 noiembrie 2022 s-a dispus comunicarea acestuia părților cu mențiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au depus un punct de vedere la raport.

Prin rezoluția din 29 decembrie 2022, s-a fixat termen pentru examinarea admisibilității recursului în completul de filtru, la 21 martie 2023.

Examinând excepția inadmisibilității recursului, potrivit art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) din același cod, care primează, întrucât vizează principiul legalității căilor de atac, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Obiectul recursului îl reprezintă sentința civilă nr. 137 din 13 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VI-a Civilă, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată de CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIȘ împotriva hotărârii arbitrale nr. 171/10.12.2020, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2016.

Conform art. 27 C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.".

În temeiul acestui text de lege, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului, nefiind incidente în cauză prevederile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma modificată prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, modificare aplicabilă începând cu 24 martie 2017.

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Dat fiind că acțiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac specială reglementată de legea procesual civilă, rezultă că data începerii procesului nu este determinată de data declarării căii de atac, ci de data introducerii acțiunii arbitrale, în speță, 23 noiembrie 2015.

Conform dispozițiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii arbitrale, "hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului.", iar potrivit alin. (3) din același act normativ, "admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală (...).".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că, înainte de data intrării în vigoare a textului de lege modificat (respectiv, înainte de 24 martie 2017), sunt supuse recursului numai hotărârile curții de apel prin care a fost admisă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

Per a contrario, hotărârile curții de apel prin care a fost respinsă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu sunt supuse recursului, fiind definitive de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia, "Sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.".

Notează Înalta Curte că prin menționarea în dispozitivul sentinței pronunțate a posibilității atacării acesteia cu recurs, Curtea de apel a dat o calificare greșită căii de atac și posibilității exercitării acesteia, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementând principiul legalității căii de atac, potrivit căruia, "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", regulă cu valoare de principiu constituțional, ce semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit naturii și scopului lor și într-o anumită ordine.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) și art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIȘ împotriva sentinței civile nr. 137 din 13 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIȘ împotriva sentinței civile nr. 137 din 13 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 martie 2023.