ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3329/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2012, pe rolul Curții de Apel București, reclamanta C.A.S. Iași a chemat în judecată pe pârâții Comisia Centrală de Arbitraj București și SC S. SRL, solicitând anularea Sentinței arbitrale nr. 5/2012 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj București de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate. În motivare, reclamanta a arătat că a avut calitatea de pârâtă în cadrul cauzei dedusă arbitrajului în fața Comisiei Centrale de Arbitraj București de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Prin acțiunea formulată, reclamanta SC S. SRL a solicitat: - suspendarea măsurii propuse de C.A.S.

Iași; - anularea raportului de control nr. 1379 din 23 ianuarie 2012; - anularea procesului-verbal de constatare; - repunerea părților în situația anterioară sancțiunii propuse. Prin sentința pronunțată, Comisia Centrală de Arbitraj a admis în parte acțiunea formulată de către SC S. SRL și a dispus doar anularea măsurii propuse de către C.A.S. Iași în Raportul de control nr. 1379 din 23 ianuarie 2012 de diminuare cu 30% a sumei cuvenite pentru lunile octombrie și noiembrie 2011 și pe cale de consecință obligă pârâta CAS Iași la restituirea către reclamanta SC S. SRL a sumei de 17.007,64 RON reținută sub denumirea de sancțiuni. Totodată, Comisia a reținut respingerea capătului de cerere cu privire la anularea procesului-verbal de constatare, menținând în acest fel ca fiind valabile toate aspectele consemnate în cadrul acestuia.

2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin Sentința civilă nr. 1018 din 15 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanta C.A.S. Iași, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală de Arbitraj București și SC S. SRL, la Tribunalul București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut ca, potrivit art. 342 C. proc. civ. "Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea și desfășurarea arbitrajului", partea interesată poate sesiza instanța de judecată care, în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în prima instanță.

Valoarea obiectului litigiului este de 17.007,64 RON, astfel că instanța competentă să soluționeze litigiul în primă instanță, în lipsa convenției arbitrale ar fi fost judecătoria. Pe de altă parte, potrivit art. 365 alin. (1) C. proc. civilă "Competența de a soluționa în primă instanță acțiunea în anulare" revine instanței judecătorești imediat superioare celei prevăzute la art. 342, în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul". De aceea, competenta de a soluționa prezentul litigiu revine tribunalului. Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate și a art. 158 C. proc. civ., Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei la Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin Sentința civilă nr. 3758 din 21 mai 2014, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetenta materiala, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Casa Asigurărilor de Sănătate Iași, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Națională de Arbitraj București, și SC S. SRL, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și în vederea soluționării acestuia, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, în lipsa unei convenții arbitrale litigiul pe fond, în prima instanța, ar fi fost de competența tribunalului - secția de contencios administrativ, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, însă având în vedere că în speță se contestă o sentință arbitrală, competența se stabilește conform art. 365 alin. (1) C. proc. civ., respectiv "Competența de a soluționa în primă instanță acțiunea în anulare revine instanței judecătorești imediat superioare celei prevăzute la art. 342, în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul". Din speță reiese că prezenta acțiune trebuie soluționată în primă instanță de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, având în vedere că litigiu pe fond ar fi fost de competența Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în lipsa unei convenții arbitrale.

4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Înalta Curte constată că obiectul cererii deduse judecății îl constituie acțiunea în anulare a Sentinței arbitrale nr. 5/2012 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj București de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că acțiunea dedusă soluționării comisiei de arbitraj menționată mai sus a fost formulată de actuala pârâtă SC S. SRL, care a solicitat suspendarea măsurii propuse de C.A.S. Iași, anularea Raportului de control nr. 1379 din 23 ianuarie 2012, anularea procesului-verbal de constatare și repunerea părților în situația anterioară sancțiunii propuse. Prin sentința pronunțată, Comisia Centrală de Arbitraj a admis în parte acțiunea formulată de către SC S. SRL și a dispus doar anularea măsurii propuse de către C.A.S. Iași în Raportul de control nr. 1379 din 23 ianuarie 2012 de diminuare cu 30% a sumei cuvenite pentru lunile octombrie și noiembrie 2011 și, pe cale de consecință, a obligat pârâta C.A.S.

Iași la restituirea către reclamantă a sumei de 17.007,64 RON reținută sub denumirea de sancțiuni. Totodată, Comisia a respins capătul de cerere cu privire la anularea procesului-verbal de constatare, menținând în acest fel ca fiind valabile toate aspectele consemnate în cadrul acestuia. Tribunalul București a apreciat cu justețe - în opinia Înaltei Curți - că, față de obiectul acțiunii arbitrale, părțile au urmărit anularea unor acte administrative, cu consecința exonerării societății de la executarea unor sancțiuni dispuse prin actele de control contestate, încheiate de actuala reclamantă și că acestea nu au natura unor creanțe fiscale, ci izvorăsc din executarea unor contracte administrative de furnizare de dispozitive medicale, astfel că pentru stabilirea competenței de soluționare a prezentei acțiuni nu prezintă relevanta criteriul valoric reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În cauză, fiind vorba de o acțiune în anularea unei hotărâri arbitrale, competența se stabilește după regulile prevăzute de art. 365 alin. (1) coroborate cu art. 342 C. proc. civ. Conform art. 365 alin. (1) C. proc. civ., competența de a judeca în primă instanță acțiunea în anulare revine instanței judecătorești imediat superioare celei prevăzute de art. 342 C. proc. civ., în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul. La rândul său, art. 342 C. proc. civ. stabilește ca instanță competentă instanța de judecată care, în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanță. Astfel, în lipsa convenției arbitrale, litigiul dedus judecății ar fi atras competența materială a tribunalului să soluționeze în fond cauza, conform criteriului rangului autorității emitente, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cele două texte legale învederate, respectiv art. 365 alin. (1) și art. 342 C. proc. civ., determină atât competența materială a instanței care va soluționa, în primă instanță, acțiunea în anulare și anume, instanța superioară celei prevăzute la art. 342 C. proc. civ. - cât și competența teritorială, respectiv instanța în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul, astfel încât, aplicând aceste prevederi la situația concretă din speță, reiese că prezenta acțiune trebuie soluționată în primă instanță de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere că litigiul pe fond ar fi fost de competența Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, în lipsa unei convenții arbitrale.

În consecință având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Casa Națională de Asigurări de Sănătate - C.A.S. Iași în contradictoriu cu pârâtele Comisia Națională de Arbitraj București și SC S. SRL în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2014. Procesat de GGC - LM