ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1537/2016

Decizia nr. 1537/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 01 martie 2013, reclamanta A. SRL a solicitat anularea comunicărilor pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate din 11 februarie 2012 (trimestrul IV 2011), din 05 mai 2012 (trimestrul I 2012), din 23 mai 2012 și din 25 mai 2012 (trimestrul I ajustat) și a adreselor din 31 iulie 2012 și din 31 octombrie 2012

1.2. Soluția instanței de fond

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1091 din 2 aprilie 2014, a admis în parte acțiunea reclamantei, a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 649.125,41 RON reprezentând contribuție claw back aferentă trimestrelor IV 2011, I-III 2012 astfel: pentru trimestrul IV 2011 – 43.139,41 RON, pentru trimestrul I 2012 – 188.457,31 RON, pentru trimestrul II 2012 – 211.128,36 RON și pentru trimestrul III 2012 – 206.400,32 RON, a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul contabil B. și a respins, în rest, acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

2.1. Recursul

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând casarea hotărârii în sensul respingerii, în tot, a cererii de anulare formulate de reclamantă, ca neîntemeiată.

În susținerea recursului formulat, recurenta a adus, în esență, următoarele critici sentinței recurate:

- instanța de fond a reținut în mod greșit incidența în cauză a Deciziei nr. 39/2013 a Curții Constituționale prin care a fost declarată neconstituționalitatea parțială a art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, modificată și completată prin O.U.G. nr. 110/2011;

- instanța de fond a ignorat faptul că Decizia nr. 39/2013 a fost publicată în M. Of. al României nr. 100/20.02.2013, deci ulterior emiterii notificărilor care fac obiectul cauzei;

- instanța de fond a încălcat prevederile art. 11 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora „deciziile pronunțate de Curtea Constituțională sunt generale și obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial al României”;

- astfel, la data emiterii notificărilor, valoarea medicamentelor suportate din FNUASS includea și TVA, astfel încât contribuția clawback a fost calculată și stabilită în mod corect și legal;

- deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor poate proceda la deducerea TVA-ului în conformitate cu prevederile legale;

- în ceea ce privește obligarea de instanță a recurentei-pârâte la restituirea contribuției de 649.125,41 RON, reprezentând contribuție clawback aferentă trimestrului IV 2011, I – III 2012, CNAS a susținut că această soluție este greșită întrucât contribuția are caracterul juridic al unei obligații fiscale, care este administrată de ANAF, instituție subrogată în drepturile și obligațiile CNAS, potrivit art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011.

În concluzie, CNAS a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și, în consecință, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

2.2. Reclamanta A. SRL a formulat întâmpinare prin care a combătut criticile recurentei, susținând, în esență, legalitatea și temeinicia sentinței recurate și solicitând respingerea recursului ca nefondat.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 decembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 24 martie 2016, completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

Recursul formulat de CNAS este întemeiat în limitele și pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Se constată din cuprinsul sentinței recurate că instanța de fond a anulat parțial notificările emise de recurentă și a obligat-o la restituirea către reclamantă a sumei de 649.125,41 RON reprezentând impactul TVA asupra taxei clawback, omologând raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul contabil.

În concret, cuantumul contribuției clawback stabilit prin notificări a rămas, fiind exclusă doar suma reprezentând includerea TVA în baza impozabilă.

Aceste aspecte privind cuantumul contribuției clawback fără includerea TVA, stabilit și prin raportul de expertiză, nu au făcut obiectul vreunor critici.

În altă ordine, în ceea ce privește incidența în cauză a Deciziei nr. 39/2013 a Curții Constituționale, instanța de recurs constată că aceasta este aplicabilă în cauza de față.

Astfel, la datele când au fost emise notificările/comunicările pentru contribuția clawback, respectiv cele din 11 februarie 2012 (trimestrul IV 2011), din 05 mai 2012 (trimestrul I 2012), din 23 mai 2012 și din 25 mai 2012 (trimestrul I ajustat) și adresele din 31 iulie 2012 și din 31 octombrie 2012 era în vigoare art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 cu următorul conținut: „prin valoarea vânzărilor, în sensul alin. (1)-(3), se înțelege valoarea medicamentelor suportate potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și de bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoare adăugată”. În temeiul acestor dispoziții legale au fost emise cele două notificări.

Ulterior, prin Decizia nr. 39/2013, publicată în M. Of. al României nr. 100/20.02.2013, Curtea Constituțională a statuat că art. 3

1

alin. (5) este neconstituțional, în ceea ce privește sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată”.

Deci, art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2013 a fost lipsit, parțial, de temeiul său constituțional, ceea ce face ca actele administrative pentru care această normă legală a constituit temeiul legal al emiterii lor, să aibă afectată legalitatea lor.

Astfel, Curtea Constituțională, în Decizia nr. 414/2010, a argumentat că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență, etc.)”.

Pe de altă parte, aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 39/2015 rezultă și din considerentele Deciziei nr. 223/2012, în motivarea căreia Curtea Constituțională a argumentat că, fără a fi contrar prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, „instanțele judecătorești vor aplica prezenta decizie numai în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziții sunt aplicabile (...)”.

Deci, cum litigiul privind anularea/neanularea notificărilor era în curs de judecare/ pendinte, soluția dată prin Decizia nr. 39/2015 este aplicabilă în cauza de față.

Dar, Înalta Curte constată că temeiul/ temeiurile legale ale emiterii actelor administrative/notificărilor a fost un temei legal multiplu, iar nu unul singular, iar prin declararea ca neconstituțională a sintagmei „care include și taxa pe valoare adăugată”, nu a fost declarată neconstituțională întreaga O.U.G. nr. 77/2013 și nici instituirea contribuției clawback, ci a fost declarată neconstituțională modalitatea de constituire a bazei de impozitare/ a bazei de calcul care, prin includerea TVA aferentă valorii medicamentelor avea ca rezultat ca taxa/ contribuția să fie, în parte, o taxă aplicabilă, printre altele, asupra unei alte taxe.

Deci, altfel spus, actele administrative supuse controlului de legalitate sunt nule parțial, în ceea ce privește cuantumul contribuției clawback și anume calcularea acesteia prin raportare la o bază impozabilă care cuprindea și TVA, notificările rămânând legale în ceea ce privește cuantumul contribuției aferente valorii medicamentelor.

Prin urmare, soluția instanței de fond este temeinică și legală, fiind anulate parțial actele administrative/notificările, doar în ceea ce privește „includerea TVA” în baza impozabilă care a determinat implicit cuantumul eronat al contribuției clawback stabilită de recurentă.

În ceea ce privește criticile recurentei CNAS cu privire la obligarea la restituirea sumei de 649.125,41 RON, instanța de recurs constată că sunt întemeiate.

Astfel, potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2013, contribuțiile prevăzute la art. 1 și art. 12 sunt asimilate obligației fiscale, ceea ce face să aibă natura juridică a unei creanțe fiscale.

În consecință, restituirea unei asemenea sume se poate cere/face cu respectarea reglementărilor legale în vigoare și anume Ordinul MFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget.

În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul formulat de CNAS, va modifica sentința atacată, în sensul că vor fi înlăturate dispozițiile privind obligarea CNAS la restituirea către reclamantă a sumei de 649.125,41 RON, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 1091 din 2 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul că înlătură dispozițiile privind obligarea CNAS la restituirea către reclamantă a sumei de 649.125,41 RON.

Menține celelalte dispoziții.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2016.