ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 36/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.04.2014 sub nr. dosar x/2014 reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea notificării x/31.01.2014 precum și a adresei x/02.04.2014 prin care CNAS a răspuns contestației administrative formulate de reclamantă.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3364 din 10 octombrie 2014 a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate și, în consecință, a anulat notificarea x/31.01.2014 transmisă reclamantei de CNAS prin care au fost comunicate date în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului IV al anului 2013, cât și adresa x/2.04.2014 prin care CNAS a răspuns contestației administrative.

Totodată, instanța a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în cadrul prezentei cereri.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 3364 din 10 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București a formulat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 punctul 8 din C. proc. civ., republicat.

Criticile subsumate motivului de casare invocat sunt, în esență, următoarele:

Se mai susține în cadrul acestei critici că judecătorul fondului nu a luat în considerare apărările CNAS în ceea ce privește posibilitatea deținătorilor de autorizație de punere pe piață de deducere a T.V.A. și a considerat că acesta avea obligația de a calcula contribuția clawback în conformitate cu datele comunicate în notificare, respectiv procentul "p" și valoarea consumului de medicamente.

Afirmă recurenta că în sensul argumentării de mai sus sunt și dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 268 din 7 mai 2014 și ale Deciziei Curții Constituționale nr. 665 din 12 noiembrie 2014 prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 77/2011cu privire la adaosurile de distribuție și adaosurile comerciale.

Susține recurenta că începând cu trimestrul IV al anului 2012, calculul contribuției trimestriale s-a realizat potrivit formulei prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, unde CTt și Bat nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar Bat este de 1.515 milioane RON, situație dovedită prin depunerea la dosar a Ordinului Președintelui CNAS nr. 61/30.01.2014 prin care s-a aprobat procentul "p" în care se menționează în mod clar că niciunul dintre elementele formulei de calcul nu include TVA.

Mai afirmă recurenta-pârâtă că, în mod eronat, a reținut instanța de fond că în cazul reclamantei, contribuția clawback aferentă trimestrului IV 2013 s-a calculat prin raportare la prețul medicamentelor incluzând T.V.A., ceea ce echivalează cu impozit la impozit.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă mai afirmă că, în conformitate cu prevederile art. 17 lit. b) din H.G. nr. 117/2013 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013-2014, casele de asigurări de sănătate au obligația să deconteze furnizorilor de servicii medicale și de medicamente pe baza facturilor însoțite de documente justificative prezentate atât pe suport de hârtie, cât și în format electronic contravaloarea serviciilor medicale/medicamentelor contractate, efectuate/eliberate, raportate și validate conform normelor, în limita valorii de contract. Astfel, consumul de medicamente înregistrat conform prevederilor art. 5 alin. (4) și (6) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare s-a determinat de CNAS în baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate privind consumul centralizat al raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă. În acest sens arată recurenta că pentru trimestru IV al anului 2013 din bugetul FNUASS au fost decontate integral farmaciilor de către casele de asigurări de sănătate contravaloarea medicamentelor eliberate de către acestea, iar societatea reclamanta a încasat la rândul ei contravaloarea acestor medicamente în urma plăților făcute de farmacii și nu a contestat prin nicio modalitate sumele încasate și nici consumul de medicamente aferente.

În final susține recurenta-pârâtă că, față de situația că sumele plătite de deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor, deci inclusiv de reclamanta din prezenta cauză sunt folosite pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, în condițiile neefectuării plății ar rezulta o pagubă pentru Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ceea ce ar conduce la îngrădirea accesului la medicamente al asiguraților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs prin prisma motivului de casare invocat și a criticilor dezvoltate în cadrul acestuia, prin raportare la actele și lucrările dosarului, cu aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Astfel, în mod corect, instanța de fond a constatat că C.N.A.S. nu a respectat dispozițiile legale, în speța art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (4), (6) și 7 din O.U.G. nr. 77/2011 și nu a comunicat consumul de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor A.

Din economia dispozițiilor legale menționate mai sus rezultă că legiuitorul deosebește între "consum" și "valoare a consumului", aceasta interpretare fiind și în spiritul dispozițiilor art. 37 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă. Comunicarea acestui consum are importanță pentru contribuabil, acesta constituind un instrument în verificarea de către contribuabil a datelor furnizate de CNAS, lipsa lor ducând la imposibilitatea de a verifica raportările CNAS, consumul reprezentând unul dintre elementele de calcul al contribuției. Toate aceste raportări ale farmaciilor cu circuit deschis, unităților sanitare cu paturi, centrelor de dializa către Casele de asigurări de sănătate județene și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nu se bazează pe informații ale contribuabililor, ci ale unor terțe părți, ceea ce impune, în mod logic și necesar, o minimă verificare din partea plătitorului de contribuție a veridicității acestor raportări.

Recurenta - pârâtă recunoaște că valoarea acestui consum de medicamente este calculat de CNAS plecând de la compensarea prețului final de vânzare al acestor medicamente. Valoarea de compensare este egală cu valoarea compensată din prețul de referință al medicamentelor sau cu valoarea decontată, respectiv prețul de decontare, în funcție de categoria din care face parte medicamentul respectiv. Atât prețul de referința cât și prețul de decontare se stabilesc prin raportate la prețul de vânzare cu amănuntul, în structura căruia nu intră doar prețul de producător (cel al deținătorului de APR- în speță A.) ci și: adaosul de distribuitor, adaosul de farmacie, taxa pe valoarea adăugata, ceea ce reprezintă o încălcare a modului în care O.U.G. nr. 77/2011 stabilește a se calcula valoarea consumului de medicamente, adică prin raportare doar la vânzările plătitorului de contribuție nu și ale celorlalți participanți la crearea prețului de decontare/de referința (art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011). Nu exista nici un temei legal pentru ca valoarea consumului plătitorului să fie asimilată valorii de compensare (în care se regăsesc reflectate și veniturile celorlalți participanți din lanțul de distribuție și de comercializare a medicamentelor).

Din analiza Notificării cu nr. x/31.01.2014 rezultă faptul că în lipsa comunicării CTt (consumului total trimestrial) contribuabilul este în imposibilitate de a verifica corectitudinea procentului "p" și implicit a contribuției pe care trebuie să o plătească în nume propriu. Definiția dată în lege nu poate acoperi și nici nu poate conduce prin sine la calculul CTt consumului total trimestrial de medicamente, ca element indispensabil în calculul procentului "p". Ceea ce s-a comunicat prin adresa care însoțește Notificarea este valoarea consumului aferent plătitorului și procentul "p", nicidecum CTt.

Instanța de control judiciar reține că, în mod corect, instanța de fond a constatat faptul că din valorile vânzărilor individuale din conținutul notificării, CNAS nu a scăzut valoarea TVA, realizându-se astfel, o dublă impozitare și o încălcare a dispozițiilor Deciziei nr. 39/2013 a Curții Constituționale.

Autoritatea pârâtă are obligația, rezultată din coroborarea prevederilor art. 5 alin. (3) și (7) cu prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum acest ultim text legal a fost interpretat jurisprudența Curții Constituționale, de a comunica datele referitoare la consum, după ce a dedus T.V.A., întrucât acestea sunt datele la care se raportează plătitorul de contribuție în calculul și declararea acestei contribuții". In motivarea sa, CNAS justifica doar faptul ca din valorile CTt și Bat a fost exclus T.V.A., însă această excludere nu influențează procentul "p", având în vedere că TVA, ca element al fracției, se simplifică în ecuația dată, ceea ce determină ca influenta lui reală să fie zero. Or, în dezlegarea speței, trebuie să ne raportăm la TVA aferentă valorii consumului individual trimestrial comunicat de CNAS prin notificarea nr. x/31.01.2014, valoare la care se aplica procentul "p" in vederea stabilirii contribuției legale de plată.

Pentru a asigura conformitatea cu Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013 CNAS trebuie să comunice valori ale consumului de medicamente care să nu conțină TVA. Nu se poate retine faptul ca obligația de deducere a TVA aparține plătitorului de contribuție, întrucât ea nu rezulta în nici un fel din O.U.G. nr. 77/2011 sau din Legea nr. 571/2003 ( Codul fiscal). Deși CNAS încearcă sa sugereze existența unei libertăți depline a contribuabililor în ceea ce privește stabilirea și declararea taxei, aceștia sunt, în realitate, legați în efectuarea calculului contribuției potrivit formulei din art. 3 al O.U.G. nr. 77/2011 de valorile comunicate de CNAS, orice altă operațiune urmând a duce la un rezultat diferit și la un cuantum diferit al taxei.

În acest sens, Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat, în mod corect, dispozițiile legale și constituționale reținând situația, potrivit căreia "calcularea contribuției comunicate reclamantei nu numai asupra prețului în sine al medicamentelor ci și asupra TVA echivalează cu un impozit la impozit, constituind o încălcare a principiului justei așezări a sarcinilor fiscale instituit de art. 56 alin. (2) din Constituție cât și a principiului general valabil in materie fiscală conform căruia impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri - nu și asupra celorlalte impozite".

Pentru considerentele sus-arătate, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 3364 din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 3364 din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2017.