ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4105/2019

Ședința publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 03.04.2018 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la anularea Observației 1 din Anexa 1b la Ordinul M 25 din 15 februarie 2016, ca fiind neconstituțională, observația anulând prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale la anularea Deciziei de recalculare nr. 87657/5 din 10.11.2017, respectiv recalcularea de către Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale a pensiei sale, conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, precum și recalcularea cuantumului pensiei, potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, art. II alin. (3) pct. (b) din Legea nr. 152/2017, începând cu data intrării în vigoare a legii - 30 iunie 2017.

Referitor la primul capăt de cerere, privind obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la anularea Observației 1 din Anexa 1b la Ordinul M 25 din 15 februarie 2016, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus disjungerea și formularea unui dosar distinct, nr. x/2018

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin sentința civilă nr. 7226/10.10.2018, pronunțată în dosarul x/2018, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În considerentele acestei sentințe a reținut că, în speță, capetele de cerere referitoare la anularea deciziei de recalculare nr. 87657/5 din data de 10.11.2017 emise de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, precum și cele referitoare la recalcularea drepturilor de pensie, au caracter accesoriu față de capetele de cerere privind anularea observației nr. 1 din anexa 1B la ordinul M25/25.02.2016 emis de Ministerul Apărării Naționale.

În raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanța a apreciat că, în speță, competența de soluționare a acestui capăt de cerere revine curții de apel, întrucât Ordinul nr. M25/25.02.2016 emis de Ministerul Apărării Naționale aparține unei autorități publice centrale. Instanța a ținut seama în adoptarea acestei soluții și de prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 583 din data de 18.02.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale; a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale; a constatat ivit conflictul negativ de competență, sens în care a dispus suspendarea judecării cauzei înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1, 8, 16 și 18 din Legea nr. 554/2004, rezultă că materia contenciosului administrativ este incidentă în măsura în care sunt supuse controlului de legalitate actele administrative tipice sau asimilate, iar potrivit prevederilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, actele emise de autoritățile publice sunt supuse controlului instanțelor de contencios administrativ numai în măsura în care sunt emise în regim de putere publică, refuzul nejustificat (act administrativ asimilat) poate fi cenzurat în baza Legii nr. 554/2004, numai în măsura în care a fost exercitat în temeiul puterii publice, respectiv dacă este în legătură cu un raport de drept administrativ, condiție neîndeplinită în speță.

S-a mai reținut că litigiul de față are ca obiect un drept decurgând din raporturile de asigurare socială a reclamantului.

De asemenea, instanța a avut în vedere prevederile art. 152 din Legea nr. 263/2010, apreciind că pretinsele refuzuri nejustificate nu au fost emise de autoritățile pârâte în regim de putere publică, în vederea executării sau organizării legii, precum și Decizia Curții Constituționale a României nr. 290/2018 (punctul 2).

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă cauzei, din perspectiva competenței materiale.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la anularea Observației 1 din Anexa 1b la Ordinul M 25 din 15 februarie 2016.

Analizând aspectele invocate de cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența, Înalta Curte constată că, prin obiectul său, cererea de chemare în judecată se circumscrie cadrului procesual al unei acțiuni în contencios administrativ, așa cum este configurat prin art. 52 din Constituția României, art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În temeiul acestor prevederi legale, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ ori prin soluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.

Actul administrativ este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

În cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim nu pot fi solicitate decât în legătură cu un act administrativ tipic sau asimilat, supus controlului de legalitate exercitat de instanță.

Or, în cauza de față, se constată că actul atacat, respectiv Ordinul M 25 din 15 februarie 2016, ordin comun ce îl are ca emitent și pe Ministerul Apărării Naționale, reprezintă un act de autoritate, emis în regim de putere publică și în executarea în concret a legii, respectiv a Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Analizând dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se constată că o altă cerință ce reiese din acest text de lege, pentru a fi în prezența unei acțiuni circumscrise sferei dreptului administrativ, o reprezintă aceea ca emitentul actului atacat sau entitatea care nu a soluționat în termen o cerere a petentului să fie o autoritate publică, condiție, de asemenea, îndeplinită, întrucât este vorba despre Ministerul Apărării Naționale, organ de specialitate al administrației publice centrale, conform Legii nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale.

Contrar celor reținute de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că prevederile Legii nr. 554/2004 nu sunt aplicabile doar raporturilor de dreptul administrativ, câtă vreme legiuitorul nu a făcut o asemenea distincție nicăieri în cuprinsul Legii contenciosului administrativ, singurele condiții fiind acelea ca: entitatea emitentă a actului administrativ sau căreia i se reproșează nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, să fie o autoritate publică; să fie vorba despre un act administrativ tipic sau asimilat; partea reclamantă să pretindă o vătămare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că litigiul de față se circumscrie contenciosului administrativ, iar competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât emitentul actului administrativ atacat, respectiv Ordinul nr. M25/25.02.2016, este Ministerul Apărării Naționale, organ de specialitate al administrației publice centrale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2019.