ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 130/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2018, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în temeiul dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 54/2003 - Legea Sindicatului, în numele și pentru membrul de sindicat A. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților Ministerul Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr. 36425/08 iunie 2018 a Comisiei de contestații pensii din cadrul Ministerul Apărării Naționale, anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. x/1 din 6 martie 2018 privind recalcularea pensiei de serviciu tip limită de vârstă, anexele emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, emiterea unei noi decizii privind drepturile de pensie de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, obligarea Casei de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale la plata diferențelor drepturilor de pensie ale contestatorului ca urmare a emiterii noii decizii de pensie, cu începere de la 1 ianuarie 2016 la zi, precum și la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferentă sumelor neachitate, până la data plății efective.

Pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a B. și excepția necompetenței teritoriale.

Prin Sentința civilă nr. 7748/2018 din 25 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

În argumentarea acestei soluții, Tribunalul București a reținut, în esență, că legitimarea procesuală activă este restrânsă doar la categoriile de litigii ce derivă din atribuțiile enunțate la art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 62/2011 din dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 rezultă că atribuțiile sunt la rândul lor subsumate atribuțiilor prevăzute la alin. (1), ce nu se regăsesc în cauză, ceea ce face ca, în speță, statutul de reclamant să aparțină doar membrului în numele căruia a fost formulată acțiunea și, prin urmare, pentru stabilirea competenței teritoriale de soluționare a litigiului să prezinte relevanță domiciliul acestuia.

Prin Sentința civilă nr. 3598/2018 din 11 decembrie 2018 a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictul negativ de competență.

În argumentarea acestei soluții, Tribunalul Cluj a reținut că, din formularea cererii de chemare în judecată, rezultă în mod neechivoc că aceasta a fost formulată de reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A..

S-a mai reținut că prezenta cauză se încadrează în situația avută în vedere de Decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 118 din 1 martie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, și câtă vreme organizației sindicale îi este recunoscută calitatea procesuală activă, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din C. muncii, urmează a se ține seama de sediul sindicatului.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili în favoarea Tribunalului Cluj competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speță, Tribunalul București a fost învestit să se pronunțe asupra cererii prin care Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în temeiul dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 54/2003 - Legea Sindicatului, în numele și pentru membrul de sindicat A., a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților Ministerul Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr. 36425/08 iunie 2018 a Comisiei de contestații pensii din cadrul Ministerul Apărării Naționale, anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. x/1 din 6 martie 2018 privind recalcularea pensiei de serviciu tip limită de vârstă, anexele emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, emiterea unei noi decizii privind drepturile de pensie de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, obligarea Casei de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale la plata diferențelor drepturilor de pensie ale contestatorului ca urmare a emiterii noii decizii de pensie, cu începere de la 1 ianuarie 2016 la zi, precum plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferente sumelor neachitate, până la data plății efective.

Așadar, litigiul dedus judecății este un litigiu în materia asigurărilor sociale, iar nu de dreptul muncii.

Conform art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, "litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale", iar potrivit art. 102, "cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul."

În ceea ce privește faptul că acțiunea a fost formulată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele unui membru al său și faptul că prin dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 s-a acordat legitimare procesuală activă organizațiilor sindicale în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 28 alin. (1) și (2) din aceeași lege, Înalta Curte reține că acest aspect nu prezintă relevanță în speță, pentru că această legitimare procesuală activă se limitează doar la apărarea drepturile membrilor organizațiilor sindicale ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși, ceea ce face ca, în speță, calitatea de reclamant să aparțină doar membrului în numele căruia a fost formulată acțiunea și, prin urmare, pentru stabilirea competenței teritoriale de soluționare a litigiului să prezinte relevanță domiciliul acestuia.

Totodată, Înalta Curte reține și faptul că prin Decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 118 din 1 martie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, au fost admise recursurile în interesul legii declarate de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (dispoziții preluate în art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011), că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. De asemenea, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Însă, în raport cu obiectul acțiunii, se constată că decizia menționată nu este aplicabilă, deoarece așa cum s-a arătat anterior, litigiul dedus judecății este un litigiu în materie de asigurări sociale, iar nu de dreptul muncii, iar obiectul acțiunii nu face parte din categoria celor expres prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.

Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, față de faptul că domiciliul reclamantului A. se află pe raza județului Cluj, Înalta Curte constată că revine Tribunalului Cluj competența teritorială de soluționare a cauzei.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Cluj, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2019.

GGC - CL