ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4683/2018

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 06.10.2017, sub nr. x/2017, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A., i-a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale si Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: anularea deciziilor de recalculare a pensiei nr. x/12.04.2017 și nr. x/17.04 2017, privind recalcularea pensiei de serviciu și anexele emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale; emiterea unei noi decizii privind drepturile de pensie de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale; obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naționale la plata diferențelor drepturilor de pensie ale contestatorului, ca urmare a emiterii noii decizii de pensie, cu începere de la 01.01.2016 la zi, precum și la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferentă sumelor neachitate, calculată până la data plății efective a acestora.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 194 C. proc. civ. și pe dispozițiile Legii nr. 223/2015.

Prin sentința civilă nr. 1581/23.02.2018, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă un litigiu privind asigurările sociale.

Conform art. 99 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, "hotărârile comisiilor de contestații pot fi atacate la instanța judecătorească în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, în termen de 30 de zile de la comunicare", iar conform art. 102 din același act normativ, "cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul".

Or, reclamant în prezenta cauză este A., Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate formulând cererea de chemare în judecată în calitate de reprezentant.

În acest context, a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011 și Decizia nr. 1/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, privind calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat cu privire la conflicte de muncă și competența judecării conflictelor de muncă.

Notând că reclamantul A. are domiciliul în din județul Constanța, aspect ce rezultă din cererea de chemare în judecată și înscrisurile depuse la dosar, având în vedere art. 99 alin. (2), art. 100, art. 101 și art. 102 din Legea nr. 223/2015, față de caracterul exclusiv al competenței teritoriale în această materie, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța la data de 22.06.2018.

Prin sentința civilă nr. 2160/27.09.2018, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că cererea dedusă judecății aparține Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, care a promovat acțiunea în numele membrului său A..

Problema de drept referitoare la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale a fost soluționată prin decizia nr. 1/2013, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar instanța competentă este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Or, în cauza dedusă judecății suntem într-o astfel de ipoteză, în care cererea este promovată de Sindicat în numele unui membru al său, iar reclamantul sindicat a optat pentru instanța competentă de la sediul său - Tribunalul București.

Constatând declanșat conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că, în speță, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra cererii prin care Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A., i-a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale si Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: anularea deciziilor de recalculare a pensiei nr. x/12.04.2017 și nr. x/17.04 2017, privind recalcularea pensiei de serviciu și anexele emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale; emiterea unei noi decizii privind drepturile de pensie de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale; obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naționale la plata diferențelor drepturilor de pensie ale contestatorului, ca urmare a emiterii noii decizii de pensie, cu începere de la 01.01.2016 la zi, precum și la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferentă sumelor neachitate, calculată până la data plății efective a acestora.

Conform art. 101 din Legea nr. 223/2015, "litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale", iar potrivit art. 102, "cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul."

Pe de altă parte, conform art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale, în apărarea drepturilor membrilor lor, au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, iar potrivit alin. (3), în exercitarea acestor atribuții, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.

Astfel, prin instituirea dreptului organizațiilor sindicale de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, textul art. 28 sus-menționat a configurat, în vederea asigurării unei protecții mai eficiente a drepturilor și intereselor membrilor organizației de sindicat, elementele legitimării procesuale extraordinare a acestor organizații, depășind astfel limitele unui simplu drept de reprezentare legală.

În consecință, în determinarea instanței competente teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor art. 102 din Legea nr. 223/2015, urmează a se avea în vedere sediul sindicatului.

Cum, în speță, acțiunea a fost formulată de reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, cu sediul în București, în numele membrului de sindicat A., față de dispozițiile legale sus-menționate, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului București, în a cărui circumscripție își are sediul reclamantul.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului București.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2018.