ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 183/2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7238 din 11 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018 a fost admisă cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Comisia de Contestații a Ministerului Apărării Naționale. Au fost anulate Decizia nr. 152045/1/26.09.2017 și Hotărârea nr. 35683/08.03.2018. Au fost obligate pârâtele la recalcularea pensiei de urmaș cuvenite reclamantei în conformitate cu dispozițiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, începând cu data de 1 septembrie 2017. Au fost obligate pârâtele în cote egale la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 RON, reprezentând onorariul avocatului.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții Ministerului Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Prin decizia nr. 1256/2019 din 4 martie 2019pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admis apelul formulat de apelantul-pârât Ministerul Apărării Naționaleși de apelanta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 7238 din 11 octombrie 2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Împotriva deciziei nr. 1256/2019 din 4 martie 2019pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a formulat recurs reclamanta A..

Prin memoriul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauza spre rejudecare, în sensul menținerii sentinței civile nr. 7238/2018, ca fiind temeinică și legală.

În susținerea memoriului de recurs, recurenta arată că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică, având în vedere că a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 55 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

Prin întâmpinările depuse, intimatele Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale au invocat excepția nulității recursului având în vedere că argumentele invocate de recurentă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, care au fost invitate să depună puncte de vedere.

Intimatul Ministerul Apărării Naționale a depus punct de vedere prin care a susținut concluzia privind inadmisibilitatea recursului.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul pentru următoarele considerente:

Recursul are ca obiect decizia nr. 1256/2019 din 4 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a admis apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 7238 din 11 octombrie 2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerului Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurărilor sociale.

Prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) a fost modificat art. 214 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, în sensul că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Așa fiind, în litigiile de muncă, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai apelul. Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv, fiind pronunțată într-un litigiu de muncă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., potrivit căruia, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1256/2019 din 04 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații-pârâți CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE și MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE PENTRU COMISIA DE CONTESTAȚII A M.AP.N., acesta fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, care nu se înscrie în ipoteza reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1256/2019 din 04 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații-pârâți CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE și MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE PENTRU COMISIA DE CONTESTAȚII A M.AP.N.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2020.