ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 506/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub Dosar nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat anularea Deciziei nr. 131746 din 24 martie 2017 emisă de pârâtă în baza Legii nr. 223/2015, obligarea pârâtei să emită o decizie de calculare și plata pensiei reclamantului în baza Legii nr. 7/2006 la pensie de serviciu.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 8709/2017 din 4 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel, iar prin încheierea din 9 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a Deciziei civile nr. 50/18.06.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat de apelantul A. împotriva Sentinței civile nr. 8709 din 4 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2017, până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului declarat împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva încheierii din 9 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, recurentul A. a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 republicată, solicitând admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la art. 731 alin. (8) din același act normativ și la art. 102 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, cu modificările și completările ulterioare, în interpretarea dată acestui text de lege de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - în Decizia nr. 50 din 18 iunie 2018, publicată în M.O. nr. 815/24.09.2018.

Totodată, recurentul precizează că motivele de recurs vor fi depuse separat în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, după comunicarea încheierii instanței, pentru a lua cunoștință de considerentele pe care se bazează hotărârea atacată.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul reclamantului A. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 rep, fiind declarat împotriva încheierii din 9 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a Deciziei civile nr. 50/18.06.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat de apelantul A. împotriva Sentinței civile nr. 8709 din 4 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2017, până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului declarat împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) Legea nr. 47/1992 rep. "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare".

În acest termen, potrivit dispozițiilor procedurale, se depune declarația de recurs dar și motivele de recurs. În acest sens, dispozițiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ. sunt imperative atunci când prevăd că "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Sancțiunea nerespectării acestei obligații este prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prin care se dispune că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)".

Față de dispozițiile legale evocate, se constată că recurentul a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a Deciziei civile nr. 50 din 18 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul termenului legal, sub rezerva depunerii la dosar a dezvoltării motivelor de recurs, ulterior comunicării încheierii atacate.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Curții de Apel București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, se constată că încheierea atacată a fost comunicată recurentului la data de 14 decembrie 2018, potrivit dovezii de comunicare aflată la dosarul curții de apel.

Declarația de recurs a fost depusă la 10 octombrie 2018, în termenul legal, însă motivele cererii de recurs au fost depuse la data de 21 decembrie 2018, fiind formulate peste termenul legal de 48 de ore precizat de art. 29 alin. (5) Legea nr. 47/1992 republicată, coroborat cu art. 487 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința că motivele invocate în sprijinul recursului nu pot fi analizate.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ. și va constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 9 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 9 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2019.

GGC - NN