ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 686/2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2017 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu parata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne anularea Hotărârii Comisiei de Contestații nr. x din 12 octombrie 2017 și a Deciziei de pensie nr. x din 1 august 2017, obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei cu respectarea prevederilor art. 110 alin. (1) Legea nr. 223/2015, iar în subsidiar obligarea pârâtei ca la valoarea cuantumului rezultat, în urma recalculării pensiei militare prin respectarea prevederilor art. 110 alin. (1) Legea nr. 223/2015 să adauge și indicele de corecție, stabilit anual cu rata inflației, atât pentru anul 2016, cât și pentru 2017 și să valorifice numărul total de puncte pensie, stabilite și probate prin stagiul suplimentar de cotizare, realizat în sistemul public de pensii, având în vedere și includerea recalculării acestora, raportat la valoarea punctului de pensie, stabilit potrivit art. 2 alin. (1) O.U.G. 2 din 6 ianuarie 2017.

Prin Sentința civilă nr. 1477 din data 20 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a fost respinsa cererea referitoare la anularea Hotărârii Comisiei de Contestații nr. x din 12 octombrie 2017 ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă în rest cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, apelantul-reclamant A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2018, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 25 alin. (2) din Legea nr. 223/2015.

Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamantul apelant A., Curtea a reținut că acesta critică dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, fără însă a arăta la care prevedere constituțională se raportează și fără a indica argumentele în temeiul cărora consideră că această dispoziție legală încalcă normele constituționale.

Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

În consecință, Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale prin încheierea din 23 octombrie 2018 a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale invocată de reclamant.

Împotriva soluției pronunțată prin încheierea din 23 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 25 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 25 octombrie 2018 la Curtea de Apel București.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, recurentul susținând că invocarea acestei excepții s-a făcut cu respectarea exactă a condițiilor impuse de lege.

În dezvoltarea cererii de recurs a susținut că apreciază textul de lege ca fiind neconstituțional, întrucât prevederea apreciată ca neconstituțională nu valorifică și perioada de contributivitate în sistemul public de pensii, alături de vechime, ca urmare a stabilirii unor condiții prin Protocoalele încheiate între enititățile sistemului public și celelalte sisteme de asigurări.

În temeiul acestor dispoziții legale, recurentul a solicitat admiterea recursului.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte va reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil examinării criticilor invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că acestea pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., întrucât se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

Excepția de neconstituționalitate este un incident apărut în cursul unui proces, asemănător chestiunilor prejudiciale obișnuite, și, în principiu, invocarea ei trebuie să reclame justificarea unui interes, motiv pentru care prin dispozițiile art. 29 (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 s-au stabilit condițiile de sesizare a Curții Constituționale.

Verificarea condițiilor prevăzute de lege a fost stabilită în competența instanței în fața căreia a fost ridicată această excepție, așa încât Curtea de Apel București respectând aceste dispoziții, a verificat cererea recurentului oprindu-se mai întâi asupra admisibilității sesizării potrivit reglementării din alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În concret, art. 29 alin. (1) din lege prevede că pot face obiect al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor, legi sau ordonanțe, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Rezultă din aceste prevederi că dispozițiile normative puse în discuție trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, înțelegând prin aceasta fondul litigiului și orice alte dispoziții care au legătură cu fondul litigiului.

În speță, recurentul-reclamant, în fața instanței de apel nu a indicat argumentele în temeiul cărora a considerat că această dispoziție legală încalcă normele constituționale, care să poată fi examinate din perspectiva condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

Recurentul-reclamant a indicat aceste motive prin memoriul de recurs, însă prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar întrucât acestea nu au constituit obiect de analiză în apel.

Considerentele instanței de apel care a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 sunt, prin urmare, corecte.

Pentru aceste motive, Înalta Curtea apreciază recursul nefondat și îl va respinge ca atare, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 23 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2019.

Procesat de GGC - MM