ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2081/2019

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 10 octombrie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București a solicitat obligarea acesteia să îi recalculeze pensia prin creșterea punctajului cu 25%, pentru perioada lucrată în grupa a II-a de muncă; să îi fie recalculată pensia în temeiul O.U.G. nr. 4/2005 art. 4, art. 100, art. 169 din Legea nr. 263/2010.

Prin sentința civilă nr. 5 din 8 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis în parte excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește solicitarea de recalculare a pensiei în baza O.U.G. nr. 4/2005, art. 100 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, în raport de sentința civilă nr. 3773 din 16 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2014, fiind respinsă această solicitare pentru existenta autorității de lucru judecat. S-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes, invocată de pârâtă. S-a respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A..

Prin încheierea din 11 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 5 din 8 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București, pentru lipsa nejustificată a părților.

Împotriva încheierii din 11 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a declarat recurs reclamantul A..

Prin memoriul de recurs, recurentul A. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar, susținând că instanța de apel, în mod greșit a dispus suspendarea cauzei, întrucât prin cererea depusă la dosarul cauzei a solicitat judecarea cauzei, astfel că măsura dispusă de instanță este neîntemeiată.

În cauză nu s-a depus întâmpinare de către intimata-pârâta Casa de Pensii a Municipiului București.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 14 martie 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților 26 martie 2019, recurentul depunând punctul de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu.

Prin încheierea din 26 septembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 11 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și a acordat termen la data de 14 noiembrie 2019, cu citarea părților.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant A. susține că suspendarea judecării apelului, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a C. proc. civ. a fost o măsură nelegală, întrucât prin cererea depusă la dosarul cauzei, la 25 septembrie 2018, a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, sens în care apreciază ca întemeiat prezentul recurs.

Din această perspectivă se constată că recurentul a pus în discuție aplicarea greșită, de către instanța de apel a dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind dispusă în mod greșit suspendarea cauzei.

Această susținere este neîntemeiată, având în vedere că instanța de apel a aplicat în mod corect prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ce vizează suspendarea voluntară, potrivit căreia, "judecătorul va suspenda judecata: când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecată dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

În acest context, Înalta Curte a solicitat instanței de apel să comunice cererea depusă de recurent la 25 septembrie 2018, în vederea analizării susținerilor acestuia, iar în urma verificărilor efectuate a constatat că prin cererea formulată de recurent au fost invocate dispozițiile art. 3 alin. (3) C. proc. civ., iar nu prevederile art. 223 alin. (3) din același Cod, care vizează soluționarea cauzei în condițiile în care cel puțin una dintre părți a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.

Față de această situație, se constată că în mod corect instanța de apel a dispus suspendarea judecării apelului, având în vedere că la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 5 din 8 ianuarie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale nu s-a solicitat de niciuna dintre părți judecarea cauzei în lipsă.

Așadar, prin măsura adoptată de instanța de apel, de suspendare a judecății apelului se constată că nu s-au încălcat dispozițiile constituționale care prevăd liberul acces la justiție și garantarea dreptului la apărare, precum și cele referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 11 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2019.