ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 464/2020

Ședința publică din data de 19 februarie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10 octombrie 2017 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând obligarea acesteia la recalcularea pensiei, prin creșterea punctajului cu 25%, pentru perioada lucrată în grupa a II-a de muncă și la emiterea unei noi decizii de pensionare.

În drept, a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 4/2005 și pe cele ale art. 100, art. 169 și art. 1691 din Legea nr. 263/2010.

Prin sentința civilă nr. 5 din 8 ianuarie 2018, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte excepția autorității de lucru judecat, în ceea ce privește solicitarea de recalculare a pensiei în baza O.U.G. nr. 4/2005, a art. 100 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, raportat la sentința civilă nr. 3773 din 16 aprilie 2015, dată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2014 și a respins acest capăt de cerere pentru existența autorității de lucru judecat; a respins excepția lipsei de interes, invocată de pârâtă și a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea din 11 octombrie 2018, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a suspendat judecata apelului, iar prin decizia nr. 3137 din 10 iunie 2019 a constatat perimat apelul declarat în cauză.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, A. a declarat recurs.

În motivare, a arătat că O.U.G. nr. 100/2008 constituie o reglementare cu caracter reparator pentru persoanele care au desfășurat activitate în fostele grupe I și a II-a de muncă.

A mai susținut recurentul că dispozițiile O.U.G. nr. 100/2008 nu au fost abrogate prin Legea nr. 218/2008, dar și că acest din urmă act normativ nu a înlocuit dispozițiile legale care prevăd creșterea cu 25% a punctajului pentru perioada 17 ianuarie 1965 - 31 martie 2001, în care și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă.

În final, a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea pensiei, prin creșterea punctajului cu 25% pentru perioada lucrată în grupa a II-a de muncă și la a-i emite o nouă decizie de pensionare, în baza O.U.G. nr. 4/2005 și a art. 100, art. 169 și art. 169 din Legea nr. 263/2010.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului București, care nu a formulat întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 11 decembrie 2019 Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Concluziile raportului au fost în sensul respingerii recursului ca tardiv, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., având în vedere că cererea de recurs a fost formulată cu depășirea termenului de 5 zile de la pronunțare, stabilit de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

La 30 decembrie 2019, recurentul a depus punct de vedere la raport, în cuprinsul căruia a reiterat susținerile și solicitările formulate în memoriul de apel.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., tardivitatea declarării prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, reține următoarele:

Calea extraordinară de atac dedusă judecății are ca obiect decizia nr. 3137 din 10 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost constatat perimat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 5 din 8 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017.

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Față de împrejurarea că prin decizia atacată s-a constatat perimat apelul declarat împotriva hotărârii de primă instanță, se reține incidența prevederilor art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., care statuează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare", acest caz constituindu-se în excepția prevăzută de teza finală a art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează".

În speță, verificarea actelor dosarelor relevă faptul că decizia atacată a fost pronunțată la 10 iunie 2019, iar termenul de recurs de 5 zile s-ar fi împlinit la 17 iunie 2019, zi liberă întrucât este a doua zi de Rusalii, motiv pentru care termenul s-a prorogat până în prima zi lucrătoare, anume 18 iunie 2019.

Se constată că autorul prezentului demers judiciar a declarat calea extraordinară de atac la 4 iulie 2019, conform ștampilei de la dosarului de recurs, depunând-o personal la registratura Curții de Apel București, așa cum recurentul însuși recunoaște la punctul 3 din punctul de vedere la raport .

În acest context, instanța supremă, constatând că recursul a fost declarat la 4 iulie 2019, cum s-a arătat în precedent, impune concluzia că a fost depus după împlinirea termenului de 5 zile instituit de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., fiind astfel tardiv formulat.

În considerarea argumentelor expuse, văzând și dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, atunci "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate", Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 3137 din 10 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2020.