ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2260/2021

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra perimării cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Reclamantul nu a indicat vreun temei de drept.

Prin sentința civilă nr. 7411 din 20 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins acțiunea reclamantului ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

Prin încheierea din 8 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa, de a semna în original apelul formulat. Ulterior, a fost stabilit din oficiu termen de judecată la 29 martie 2019 pentru verificarea condițiilor perimării.

Prin decizia nr. 1846/2019 din 29 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția perimării și s-a constatat perimat apelul declarat de reclamant.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 27 mai 2019.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La 10 martie 2020 recurentul a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, prin care a solicitat, în esență, admiterea recursului.

Prin încheierea din 28 aprilie 2020 s-a admis în principiu recursul și s-a constatat suspendarea judecății de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020 și al art. 63 alin. (11) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020.

Prin încheierea din 13 octombrie 2020 s-a suspendat judecata recursului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. cu motivarea că, deși legal citate, părțile nu s-au prezentat și nu au cerut judecata în lipsă.

La data de 17 iunie 2021 a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ., instanța stabilind termen la 2 noiembrie 2021.

La 24 septembrie 2021 recurentul a depus precizări prin care a arătat că litigiul cu Casa de Pensii a Municipiului București a fost soluționat favorabil.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția perimării cererii de recurs și a reținut următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni" iar potrivit alin. (2) "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data pronunțării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 13 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În cauză, se constată că de la momentul suspendării a trecut un termen mai mare de 6 luni.

Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părților, mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 din același cod, va constata perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1846/2019 din 29 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1846/2019 din 29 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 noiembrie 2021.