ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1868/2020

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5295 din 26 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea de ședință din 7 ianuarie 2019 Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus suspendarea judecării apelului, conform dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3644/2019 din 9 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a constatat perimat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 5295 din 26 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva deciziei nr. 3644/2019 din 9 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Fără a-și încadra susținerile în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., după o succintă prezentare a situației de fapt în care recurentul-reclamant a arătat că în raport de activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, i se cuvine acordarea unui punctaj suplimentar, solicită, în esență, obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului București să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei.

Intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 29 mai 2020, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, reiterând susținerile din cuprinsul cererii de recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A. din perspectiva criticilor indicate, reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant nu și-a încadrat criticile în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar susținerile din cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de nelegalitate reglementate expres de art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei atacate, care formează obiectul prezentului recurs, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată (de constatare a perimării apelului) și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurent constă, practic, în indicarea obiectului cererii de chemare în judecată și o succintă prezentare a situație de fapt, fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei atacate.

Astfel, simpla nemulțumire a recurentului cu privire la soluția pronunțată pe fondul cauzei, fără a formula critici de nelegalitate la adresa hotărârii care formează obiectul prezentului recurs, nu poate constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile anterior menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 3644/2019 din 9 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 3644/2019 din 9 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2020.