ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3137/2019

Ședința publică din data de 6 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2015 din 13.11.2015 reclamantul Consiliul Județean Harghita a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Adminsitrației Publice solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în tot a Deciziei nr. 74448/09.10.2015 și modificarea în parte a Informării nr. 19427/26.08.2015.

În cuprinsul acțiunii a arătat că, în fapt, în cadrul programului POR 2007-2013, Axa prioritară Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului Domeniul major de intervenție Promovarea potențiaului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică, cod SMIS 22442, la data de 28.04.2015 a fost încheiat contractul de finanțare nerambursabilă nr. 1373 între Consiliul Județean Harghita și Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului. În cadrul contractului de finanțare susamintit a fost încheiat contractul de servicii nr. x/14.09.2012 între Consiliul Județean Harghita și S.C. A. S.R.L. în vederea realizării materialelor publicitare

Prin sentința civilă nr. 1149 din 6 aprilie 2016, Curtera de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Județean Harghita, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamantul Județul Harghita prin Consiliul Județean Harghita, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

A susținut recurentul că argumentul esențial care a fost reținut de instanța de fond și care a condus la respingerea acțiunii reclamantei a fost dimensiunea necorespunzătoare a hărților turistice în cauză, dimensiuni mai mici decât cele precizate în caietul de sarcini și în oferta prestatorului S.C. A. S.R.L..

Recurentul a susținut că și-a însușit această critică chiar prin plângerea prealabilă și prin acțiunea promovată la instanța de fond, însă solicitarea reclamantei a fost de a fi admise cheltuielile eligibile recalculate, respectiv suma de 16.152,50 RON și TVA aferentă în sumă de 3.876,60 RON, proporționale cu dimensiunile reale ale hărților turistice și a cheltuielilor efectuate.

A prezentat succint situația de fapt a cauzei care are ca obiect proiectul " Drumul porților secuiești", prin care reclamanta s-a angajat să crească vizibilitatea județului Harghita pe harta turistică a României prin conceperea și promovarea unui produs turistic ce cuprinde și un traseu cultural-istoric.

A mai arătat recurentul că Autoritatea de Management POR în argumentarea neeligibilității cheltuielilor de realizare aferente hărților turistice a reținut că materialele realizate de către S.C. A. S.R.L. nu corespund ca dimensiuni cu oferta tehnică a prestatorului și cu cerințele solicitate în caietul de sarcini, respectiv lungime 97,6 cm față de 103 cm, respectiv lățime 67,60 cm față de 73 cm. AMPOR a considerat cheltuielile ca fiind neeligibile în totalitate, respectiv 18.200 și 4.368 RON TVA.

A susținut că este greșită această argumentare a Autotirtății de Management POR, privind neeligibilitatea cheltuielilor de realizare aferente hărților turistice, deoarece după calculele proprii ale reclamantei-recurente, cel puțin 88,75% din cheltuielile făcute cu realizarea celor 4.550 hărți turistice, sunt cheltuieli, deci suma de 16.152,50 RON TVA aferentă în sumă de 3.876,60 RON sunt eligibile. A mai susținut că neeligibilitatea este legată numai de operațiunile legate cu tipărirea efectivă a materialului, rezultând un procentaj de eligibilitate mai mare decât 88,75 RON.

Față de aceste aspecte, recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond se întemeiază pe motive străine de natura cauzei, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, solicitând admiterea recursului cu toate consecințele ce decurg din aceasta.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului ca nemotivat, criticile fiind o reiterare a argumentelor prezentate în fondul cauzei. Pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimat și admiterea recursului.

II. Soluția instanței de recurs

La termenul de judecată din data de 06 iunie 2019, stabilit pentru soluționarea prezentului recurs, Înalta Curte a acordat cuvântul părților asupra excepției nulității recursului, instanța urmând a o soluționa cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât recurentul-reclamant deși a indicat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. .civ., acestea sunt invocate formal, criticile de nelegalitate pe care se întemeiază recursul nu sunt dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Reține Înalta Curte că orice cerere adresată instanței trebuie să conțină motivele acesteia.

Conform dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În cauză, se constată că cererea de recurs, astfel cum a fost formulată de recurentul-reclamant, nu îndeplinește cerințele prevăzute la lit. d) a art. 486 C. proc. civ., pentru că nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Criticile invocate de recurent sunt simple trimiteri și mențiuni la parcursul procesual al cauzei desfășurat în faza administrativă a plângerii prealabile și în fața primei instanței.

Recurentul-reclamant nu a adus nicio critică hotărârii recurate, prin raportare la argumentele reținute de instanța de fond și la soluția pronunțată, motiv pentru care recursul este supus sancțiunii nulității.

În recurs nu se critică constatarea instanței de fond în sensul că hărțile realizate nu corespund ca dimensiuni solicitărilor din caietul de sarcini dar se afirmă că, totuși, cheltuielile făcute cu realizarea acestor hărți sunt eligibile în proporție de 88,75%. Această afirmație nu este însoțită de argumente și nu se indică motivul pentru care cheltuielile efectuate pentru realizarea unor hărți neconforme ar trebui să fie considerate eligibile într-un anumit procent.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul Județul Harghita prin Consiliul Județean Harghita împotriva sentinței civile nr. 1149 din 6 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2019.