ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1484/2020

Ședința publică din data de 24 iulie 2020

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului constată următoarele:

În cursul soluționării acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa se Pensii a Municipiului București, având ca obiect recalculare pensie, Tribunalul București a pus în vedere reclamantului, la termenul din 14 noiembrie 2019, să depună la dosar cu cel puțin 5 zile înainte de termen precizare a acțiunii prin care să se indice, în concret, care este obiectul acțiunii - anulare decizie, recalculare pensie, revizuire pensie, dacă dorește și diferențe de drepturi de pensie iar în caz afirmativ de la ce dată și care este temeiul de drept al acțiunii sale.

La termenul de judecată din 28 noiembrie 2018, reclamantul a depus în dovedirea obligațiilor sale o precizare, prin care a prezentat istoricul drepturilor sale de pensie începând cu anul 2004, fără a arăta în concret motivul cererii de revizuire a drepturilor sale de pensie, perioada pentru care se solicita revizuirea drepturilor sale de pensie, data de la care se solicita revizuirea drepturilor sale de pensie și plata diferențelor de drepturi.

Prin încheierea din 28 noiembrie 2018, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 242 C. proc. civ., a suspendat judecata pricinii pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor procesuale stabilite prin încheierea de ședință din 14 noiembrie 2018.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2019,pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa se Pensii a Municipiului București.

A fost menținută măsura suspendării judecății dispuse prin încheierea din 28 noiembrie 2018.

Împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019, reclamantul A. a declarat recurs, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 55 din 3 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

La 21 mai 2019, A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 55 din 3 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivare, fără a-și încadra criticile în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul a prezentat istoricul drepturilor sale de pensie începând cu anul 2004, susținând, în esență, nerespectarea de către Casa se Pensii a Municipiului București a dispozițiilor Legii nr. 19/2000.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 55 din 3 mai 2019, prin care Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondat recursul declarat de A. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt definitive.

Prin urmare, raportat la considerentele expuse mai sus, decizia atacată este una definitivă, nesupusă recursului, astfel că Înalta Curte, în temeiul art. art. 483 alin. (1) rap. la art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 55 din 3 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iulie 2020.