ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3216/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin acțiunea introductivă înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal,

sub nr. 198/2/2011, reclamantul V.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor obligarea pârâtului la achitarea sumei de 50.000

euro în echivalent reprezentând despăgubiri pentru cauzarea de boli contractate

în timpul și din cauza serviciului in poliție.

Curtea de Apel

București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 5618 de la 5 octombrie 2011, a admis excepția de necompetență a acestei instanțe

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, cu motivarea că temeiul de drept

ai acțiunii este Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat și Legea

nr. 19/2000 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale în

vigoare la data emiterii actului contestat, astfel încât competența de soluționare

o prezentei cauze revine Tribunalului București - secția conflicte muncă și

asigurări sociale în baza art. 155 lit. d), e) și f) din ultimul act normativ menționat.

Tribunalul București,

secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr.

4917, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competenta de soluționare

în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, reținând că reclamantul are calitatea de funcționar public, ceea ce atrage

o competență specială în ceea ce privește soluționarea cauzei deduse judecății,

iar pârâtul Ministerul Administrației și Internelor este autoritate publică centrală,

determinând, astfel, incidența dispozițiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004.

Analizând actele

și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea

cererii de chemare în judecată dedusă judecății, Înalta Curte, în temeiul art. 22

alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența

soluționării acestei cereri în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII

a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele argumente.

Obiectul dedus

judecății, astfel cum a fost indicat de reclamantul V.M. prin cererea de chemare

în judecată, îi constituie anularea actului administrativ unilateral emis de Ministerul

Administrației și Internelor - Direcția Generală Financiară sub nr. 3594474 din

24 decembrie 2010 prin care s-a respins cererea privind acordarea de despăgubiri

solicitate de reclamant pentru invaliditate de gradul al III lea și obligarea pârâtului

la plata sumei de 50.000 euro reprezentând despăgubire pentru cauzarea de boli contractate

din cauza și în legătură cu serviciul în poliție.

Potrivit art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până

la 500.000 RON, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale

și accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 RON, se soluționează, în fond, de

secțiile, de contencios administrativ și fiscal, ale Curților de Apel, dacă prin

lege specială nu se prevede altfel.

Deci, în privința

competenței materiale, legea stabilește două tipuri de competență, în raport cu

natura juridică a actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu

ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora

sau, cu alte cuvinte, daca este sau nu vorba de un act administrativ fiscal.

Dacă nu este vorba

de un act administrativ fiscal, competența materială se stabilește în raport cu

rangul local sau central al autorității emitente, potrivit prevederilor art. 2 și

3 din C. proc. civ., litigiul urmând să fie soluționat de instanța de, contencios

administrativ a tribunalului, când actul atacat aparține unui organ sau instituții

locale și respectiv, instanței de contencios administrativ a Curții de Apel, când

actul atacat aparține unui organ sau instituții centrale, cu competență națională.

În speța dedusă

judecății, întrucât reclamantul contestă un act al unei autorități administrative

centrale, competența de soluționare a acțiunii având ca obiect despăgubiri solicitate

de reclamantul V.M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor

revine Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2013.