ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4018/2013

Asupra conflictului de

competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București la data de 31 august 2011, reclamantul Z.I. a solicitat, în baza

art. 8 alin. (1) teza 3 și art. 16 din Legea nr. 554/2004 și în contradictoriu cu

Ministerul Administrației și Internelor, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor

pentru întârzierea comunicării răspunsului la cererea adresată cu scrisoarea X

nr. X1., în cuantum de 50 RON/zi de întârziere, începând cu data de 20 august 2011

și până la data comunicării răspunsului.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 6164

din 25 octombrie 2011 a admis excepția necompetenței materiale. A declinat cauza

spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a VIII-a litigii de muncă

și asigurări sociale.

S-a reținut că raportul

juridic dedus judecății este unul specific, de asigurări sociale, reglementat de

Legea nr. 263/2010, iar dispozițiile art. 154-155 din Legea nr. 19/2000 prevăd că

litigiile care au ca obiect modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor

drepturi de asigurări sociale sunt de competența completelor specializate în acest

sens din cadrul tribunalelor.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă

nr. 4589 din 8 mai 2013, a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența

de soluționare a cauzei, având ca obiect „obligația de a face” în favoarea Curții

de Apel București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat

cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pornind de la prevederile

Legii nr. 554/2004, s-a reținut că reclamantul a solicitat despăgubiri urmare nesoluționării

în termen legal a cererii adresată pârâtului, instanța fiind chemată astfel să soluționeze

conflictul în care parte este o autoritate publică centrală, constatându-se că nu

s-a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei adeverințe care să ateste veniturile

obținute în vederea constituirii drepturilor de pensie.

Regulatorul de competență

urmează a fi pronunțat în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, în considerarea argumentelor ce succed.

În

stabilirea instanței competentă material să soluționeze prezenta cauză, trebuie

avut în vedere raportul juridic dedus judecății.

Or, în speță, s-a solicitat,

în temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004, obligarea ministerului, autoritate publică

centrală, la plata unor despăgubiri, urmare refuzului respectivei instituții de

a comunica răspunsul solicitat.

L

egea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reglementează prin

art. 1 alin. (1) posibilitatea oricărei persoane, care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un

act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a

se adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului,

recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce

i-a fost cauzată.

Aceste reglementări sunt cuprinse

și în art. 8 alin. (1)

ultima teză din lege care instituie posibilitatea celui care se consideră

vătămat într-un drept sau interes legitim al său, prin nesoluționarea în termen

sau prin refuzul nejustificat de soluționare, de a se adresa instanței de contencios

administrativ

.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere normele legale menționate, prin care s-a instituit o

competență materială absolută,

competența soluționării cauzei revine Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie

2013.