ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1487/2013

Deliberând asupra

conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj a data de 15 februarie 2011 sub nr. 7482/83/2011,

contestatorul D.D.C., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a

Ministerului Apărării Naționale a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună anularea ultimei decizii de pensie, cu menținerea drepturilor

stabilite conform deciziei anterioare și să-i plătească sumele de bani

reținute, urmare a recalculării, precum și dobânda legală aferentă.

Prin Sentința civilă

nr. 5112 din 6 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, motivând că în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul

emiterii deciziei, potrivit căruia competența teritorială revine instanței în a

cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.

Cum cererea

reclamantului este îndreptată împotriva Casei de Pensii a Ministerului

Administrației și Internelor Naționale, iar sediul pârâtei se află în

București, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare la Tribunalul

București.

Pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a

fost înregistrată sub nr. 52004/3/2011 la data de 30 august 2011.

La termenul stabilit

instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a

Tribunalului București.

Prin Sentința civilă

nr. 539 din 18 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția de

necompetență teritorială și în consecință s-a declinat competența de

soluționare a cauzei la Tribunalul Dolj.

Totodată, s-a

constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei

la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de

competență.

S-a reținut că

decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010,

iar cererea a fost formulată la instanța de la domiciliul reclamantului

pensionar la data de 15 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr.

263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată către

tribunalul de la sediul pârâtului.

Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel că suntem în

situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat

și se pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența

teritorială absolută la sediul pârâtului, indiferent de cine a emis decizia de

pensie, calitatea de emitent a deciziei neputând determina competența care se

stabilește în funcție de domiciliul sau sediul părților.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010

sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc.

civ.

Când o lege specială

- Legea nr. 19/2000 -, care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și

norme cu privire la competență, este înlocuită cu o altă lege - Legea nr.

119/2010 - și aveam o altă lege specială care face trimite la normele de

competența din legea abrogată se aplică noua lege, competența fiind cea

stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Art. 156 din Legea

263/2010 arată că "Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii

nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și

completările ulterioare."

Prin urmare, instanța

competentă teritorial este cea determinată conform art. 154 alin. (1) din Legea

nr. 263/2010, adică instanța de la domiciliul ori sediul reclamantului.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța

regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, pentru

următoarele considerente:

Înalta Curte constată

că reclamantul a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat să se

dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei și menținerea drepturilor de

pensie de serviciu și obligarea pârâtei să-i plătească sumele de bani reținute,

ca urmare a recalculării, precum și dobânda legală aferentă.

Dispozițiile art. 196

lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care

făcea trimitere la prevederile Legii nr. 119/2010, în baza căreia a fost emisă

decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut că

potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva

C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale

Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform art. 725 C.

proc. civ., normele de procedura civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea

nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de

procedură.

Totodată, în raport

și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege

abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea

stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată

aplicare.

Astfel, având în

vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de

domiciliul reclamantului, care se află în localitatea Craiova, jud. Dolj,

conform înscrisului aflat la dosarul Tribunalului Dolj (copia actului de

identitate), Înalta Curte constată că soluționarea prezentei cauze îi revine

Tribunalului Dolj.

În consecință, față

de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei la

Tribunalului Dolj, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS