ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1483/2013

Deliberând asupra

conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj a data de 3 februarie 2011 sub nr. 5332/83/2011,

contestatorul P.A.M.D., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială

a Ministerului Apărării Naționale a solicitat ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună anularea ultimei decizii de pensie, cu menținerea

drepturilor stabilite conform deciziei anterioare și să-i plătească sumele de

bani reținute, urmare a recalculării, precum și dobânda legală aferentă.

Prin Sentința civilă

nr. 6332 din 2 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, motivând că în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul

emiterii deciziei, potrivit căruia competența teritorială revine instanței în a

cărei rază teritorială își are sediul pârâtului.

Cum cererea

reclamantului este îndreptată împotriva Casei de Pensii Sectorială a

Ministerului Apărării Naționale, iar sediul pârâtei se află în București,

Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare la Tribunalul București.

Pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a

fost înregistrată sub nr. 46366/3/2011 la data de 8 iunie 2011.

La termenul stabilit

instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a

Tribunalului București.

Prin Sentința civilă

nr. 204 din 9 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția de necompetență

teritorială și în consecință s-a declinat competența de soluționare a cauzei la

Tribunalul Dolj.

Totodată, s-a

constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei

la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de

competență.

S-a reținut că

reclamantul contestă modul de recalculare a drepturilor de pensie militară în

baza Legii nr. 184/2001 privind pensiile militare de stat.

În lipsa unor

prevederi exprese în Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat și în

Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,

instanța constată că se aplică regulile de competență materială și teritorială

cuprinse în art. 154, 155 și 156 din Legea nr. 19/2000, lege cadru în materia

asigurărilor sociale.

Art. 156 din Legea

nr. 263/2010 arată că „Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii

nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și

completările ulterioare."

În speță, acțiunea nu

este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii, ci

împotriva Ministerului Apărării Naționale, astfel încât competența teritorială

revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtului, așa cum

prevede art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000.

Cum sediul pârâtului

este în Craiova, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Dolj.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța

regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, pentru

următoarele considerente:

Înalta Curte constată

că reclamantul a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat să se

dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei și menținerea drepturilor de

pensie de serviciu și obligarea pârâtei să-i plătească suinele de bani

reținute, ca urmare a recalculării, precum și dobânda legală aferentă.

Dispozițiile art. 196

lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care

făcea trimitere la prevederile Legii nr. 119/2010, în baza căreia a fost emisă

decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut că

potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva

C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale

Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform art. 725 C.

proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea

nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de

procedură.

Totodată, în raport

și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege

abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea

stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată

aplicare.

Astfel, având în

vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de

domiciliul reclamantului, care se află localitatea Craiova, jud. Dolj, conform

înscrisului aflat la dosarul Tribunalului Dolj (copia actului de identitate),

Înalta Curte constată că soluționarea prezentei cauze îi revine Tribunalului

Dolj.

În consecință, față

de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei la

Tribunalului Dolj, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS