ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1483/2013

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj a data de 3 februarie 2011 sub nr. 5332/83/2011, contestatorul P.A.M.D., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea ultimei decizii de pensie, cu menținerea drepturilor stabilite conform deciziei anterioare și să-i plătească sumele de bani reținute, urmare a recalculării, precum și dobânda legală aferentă.

Prin Sentința civilă nr. 6332 din 2 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, motivând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei, potrivit căruia competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtului. Cum cererea reclamantului este îndreptată împotriva Casei de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, iar sediul pârâtei se află în București, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare la Tribunalul București. Pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost înregistrată sub nr. 46366/3/2011 la data de 8 iunie 2011. La termenul stabilit instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Prin Sentința civilă nr. 204 din 9 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția de necompetență teritorială și în consecință s-a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Dolj. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. S-a reținut că reclamantul contestă modul de recalculare a drepturilor de pensie militară în baza Legii nr. 184/2001 privind pensiile militare de stat. În lipsa unor prevederi exprese în Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat și în Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, instanța constată că se aplică regulile de competență materială și teritorială cuprinse în art. 154, 155 și 156 din Legea nr. 19/2000, lege cadru în materia asigurărilor sociale.

Art. 156 din Legea nr. 263/2010 arată că „Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare." În speță, acțiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii, ci împotriva Ministerului Apărării Naționale, astfel încât competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtului, așa cum prevede art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000. Cum sediul pârâtului este în Craiova, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Dolj. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei și menținerea drepturilor de pensie de serviciu și obligarea pârâtei să-i plătească suinele de bani reținute, ca urmare a recalculării, precum și dobânda legală aferentă. Dispozițiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere la prevederile Legii nr. 119/2010, în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat. Este de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S.

sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură. Totodată, în raport și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Astfel, având în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se află localitatea Craiova, jud. Dolj, conform înscrisului aflat la dosarul Tribunalului Dolj (copia actului de identitate), Înalta Curte constată că soluționarea prezentei cauze îi revine Tribunalului Dolj. În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei la Tribunalului Dolj, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS