ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 723/2013

Deliberând asupra

conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj a data de 14 februarie 2011 sub nr. 7323/63/2011, contestatorul

C.G.I., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a MInisterului Apărării Naționale

a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei

de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010 și menținerea pensiei stabilite anterior

prin decizia de pensie emisă la 23 iulie 2007, plata diferențelor de pensie cu dobânda

legală aferentă.

Prin sentința

civilă nr. 3074 din 5 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, motivând că în speță sunt aplicabile dispozițiile

art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei,

potrivit căruia competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială

își are sediul pârâtului.

Cum cererea reclamantului

este îndreptată împotriva Casei de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, iar

sediul pârâtei se află în București, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare

la Tribunalul București.

Pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost

înregistrată la data de 26 mai 2011, sub nr. 45099/3/2011.

La termenul stabilit

instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

București.

Prin sentința

civilă nr. 10848 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția de necompetență

teritorială și în consecință s-a declinat competența de soluționare a cauzei la

Tribunalul Dolj.

Totodată, s-a

constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei

la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

S-a reținut că

potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

În conformitate

cu acest text de lege, contestațiile împotriva deciziilor de pensii emise de Casa

de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor

și S.R.I. erau de competența instanței de la sediul pârâtului, adică al Ministerului

Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I. pentru

că aceste case de pensii erau structuri în cadrul ministerelor sau SRI și prin interpretarea

coroborată a dispozițiilor din Legea nr. 19/2000, nr. 164/2001 și nr. 179/2004,

competența aparținea Tribunalului București, fiind dată de cea de-a II-a teză a

art. 156.

În prezent Legea

nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010. Astfel, potrivit art. 154 din Legea nr.

263/2010:

„(1) Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor

de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

(2) Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul."

La intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor

de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale,

a Ministerului Administrației și Internelor) a fost modificată, în sensul că cererile

în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Art. 7 din Legea nr. 119/2000 arată că:

„(1) Procedura

de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor

recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu

modificările și completările ulterioare."

Decizia a cărei

anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010,

contestația fiind formulată la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar

la data de 3 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea

expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată către tribunalul de la sediul pârâtului.

În hotărârea de

declinare s-a invocat faptul că Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr.

19/2000.

Legea nr. 19/2000

a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, 1 ianuarie 2011, astfel

că suntem în situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a

abrogat și se pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența

teritorială absolută la sediul pârâtului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele

de procedură, raportate la C. proc. civ.

Este adevărat

că Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile C. proc. civ., dar acesta

reprezintă legea generală în materie de procedură, astfel că prin analogie se poate

interpreta că și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură

abrogată, competența fiind o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat

că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea

prevedere.

O lege abrogată

nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua

lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și

prevederile C.E.D.O. pentru o judecată echitabilă statuează respectarea normelor

de procedură în vigoare la momentul judecății.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,

stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată

că reclamantul C.G.I. a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei

din 31 decembrie 2010 și menținerea pensiei stabilite anterior, plata diferențelor

de pensie cu dobânda legală aferentă.

Dispozițiile

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care

făcea trimitere prevederile Legii nr. 119/2010, în baza căreia a fost emisă decizia

de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut

că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S

sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării

Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform art. 725

C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea

nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.

Totodată, în raport

și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege

abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită

de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Astfel, având

în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul

reclamantului, care se află localitatea C., jud. Dolj, conform înscrisului aflat

la dosarul Tribunalului Dolj, Înalta Curte constată că soluționarea prezentei cauze

îi revine Tribunalului Dolj.

În consecință,

față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei la

Tribunalului Dolj, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 februarie 2013.