ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 723/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 723/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj a data de 14 februarie 2011 sub nr. 7323/63/2011, contestatorul C.G.I., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a MInisterului Apărării Naționale a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010 și menținerea pensiei stabilite anterior prin decizia de pensie emisă la 23 iulie 2007, plata diferențelor de pensie cu dobânda legală aferentă.
Prin sentința civilă nr. 3074 din 5 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, motivând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei, potrivit căruia competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtului. Cum cererea reclamantului este îndreptată împotriva Casei de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, iar sediul pârâtei se află în București, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare la Tribunalul București. Pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost înregistrată la data de 26 mai 2011, sub nr. 45099/3/2011.
La termenul stabilit instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București. Prin sentința civilă nr. 10848 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția de necompetență teritorială și în consecință s-a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Dolj. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. S-a reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul." În conformitate cu acest text de lege, contestațiile împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I. erau de competența instanței de la sediul pârâtului, adică al Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I. pentru că aceste case de pensii erau structuri în cadrul ministerelor sau SRI și prin interpretarea coroborată a dispozițiilor din Legea nr. 19/2000, nr. 164/2001 și nr. 179/2004, competența aparținea Tribunalului București, fiind dată de cea de-a II-a teză a art. 156. În prezent Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Astfel, potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010: „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul." La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor) a fost modificată, în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.
Art. 7 din Legea nr. 119/2000 arată că: „(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare." Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, contestația fiind formulată la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 3 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată către tribunalul de la sediul pârâtului. În hotărârea de declinare s-a invocat faptul că Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000.
Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, 1 ianuarie 2011, astfel că suntem în situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat și se pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența teritorială absolută la sediul pârâtului. Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ. Este adevărat că Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile C. proc. civ., dar acesta reprezintă legea generală în materie de procedură, astfel că prin analogie se poate interpreta că și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competența fiind o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.
O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile C.E.D.O. pentru o judecată echitabilă statuează respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că reclamantul C.G.I. a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010 și menținerea pensiei stabilite anterior, plata diferențelor de pensie cu dobânda legală aferentă.
Dispozițiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere prevederile Legii nr. 119/2010, în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat. Este de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.
Totodată, în raport și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare. Astfel, având în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se află localitatea C., jud. Dolj, conform înscrisului aflat la dosarul Tribunalului Dolj, Înalta Curte constată că soluționarea prezentei cauze îi revine Tribunalului Dolj. În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei la Tribunalului Dolj, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.