ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 722/2013

Deliberând asupra

conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj a data de 7 februarie 2011 sub nr. 5919/63/2011, contestatorul

N.N.M., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale

a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei

de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010 și menținerea pensiei stabilite anterior,

plata diferențelor de pensie cu dobânda legală aferentă.

Prin sentința

civilă nr. 4603 din 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, motivând că în speță sunt aplicabile dispozițiile

art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei,

potrivit căruia competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială

își are sediul pârâtului.

Cum cererea reclamantului

este îndreptată împotriva Casei de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, iar

sediul pârâtei se află în București, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare

la Tribunalul București.

Pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost

înregistrată la data de 26 mai 2011.

La termenul stabilit

instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

București.

Prin sentința

civilă nr. 11266 din 13 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția de necompetență

teritorială și în consecință s-a declinat compoetența de soluționare a cauzei la

Tribunalul Dolj.

Totodată, s.-a

constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei

la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

S-a reținut că

art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,

act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din punct

de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva

C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale,

aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau

reședința reclamantului. Totodată, potrivit art. 156, prevederile prezentei legi,

referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile

codului de procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 725

alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică,

din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute

sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței

instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit

alin. (2).

Dispozițiile C.

proc. civ. constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și

în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții

potrivnice, potrivit art. 721 C. proc. civ.

Având în vedere

aceste dispoziții legale, pentru stabilirea competenței teritoriale prezentând interes

legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind legea

nouă, Legea nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010; această

din urmă lege a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din

Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010.

Astfel, în baza

art. 158 și urm. C. proc. civ., raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010,

competența de soluționare a pricinii aparține Tribunalului Dolj, în circumscripția

căruia se află reședința reclamantului.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,

stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată

că reclamantul N.N.M. a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei

din 31 decembrie 2010 și menținerea pensiei stabilite anterior, plata diferențelor

de pensie cu dobânda legală aferentă.

Dispozițiile

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care

făcea trimitere prevederile Legii nr. 119/2010, în baza căreia a fost emisă decizia

de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

S-a apreciat că

potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S.

sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării

Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform art. 725

C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea

nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.

Totodată, în raport

și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege

abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită

de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Astfel, având

în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul

reclamantului, care se află localitatea C., jud. Dolj, conform înscrisului aflat

la dosarul Tribunalului Dolj, Înalta Curte constată că soluționarea prezentei cauze

aparține Tribunalului Dolj.

În consecință,

față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei la

Tribunalului Dolj, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 februarie 2013.