ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 721/2013

Deliberând asupra

conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj a data de 7 februarie 2011 sub nr. 5909/63/2011, contestatorul

G.G.P., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Administrației

și Internelor a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea

deciziei de recalculare a pensiei din 27 decembrie 2010 și menținerea drepturilor

de pensie de serviciu și să-i plătească sumele de bani reținute, ca urmare a recalculării,

precum și dobânda legală aferentă calculată de la data de 1 ianuarie 2011 până la

repunerea în plată a deciziei din 18 ianuarie 2008.

Prin sentința

civilă nr. 4342 din 28 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, motivând că în speță sunt aplicabile dispozițiile

art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei,

potrivit căruia competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială

își are sediul pârâtului.

Cum cererea reclamantului

este îndreptată împotriva Casei de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor,

iar sediul pârâtei se află în București, Tribunalul Dolj a declinat competența de

soluționare la Tribunalul București.

Pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost

înregistrată la data de 24 mai 2011.

La termenul stabilit

instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

București.

Prin sentința

civilă nr. 11131 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția de necompetență

teritorială și în consecință s-a declinat competența de soluționare a cauzei la

Tribunalul Dolj.

Totodată, s-a

constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei

la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

S-a reținut că

decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii

nr. 119/2010, cererea fiind formulată la instanța de la domiciliul reclamantului

pensionar la data de 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010

și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată către tribunalul de la

sediul pârâtului.

Legea nr. 19/2000

a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel că suntem în

situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat și

se pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența teritorială

absolută la sediul pârâtului, indiferent de cine a emis decizia de pensie, calitatea

de emitent a deciziei neputâd determina competența care se stabilește în funcție

de domiciliul sau sediul părților.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt

legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.

Când o lege specială,

Legea nr. 19/2000, care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme

cu privire la competență , este înlocuită cu o altă lege, Legea nr. 119/2010, și

aveam o altă lege specială, Legea nr. 119/2010, care face trimite la normele de

competența din legea abrogată se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită

de la data intrării ei în vigoare .

Art. 156 din

Legea nr. 263/2010 arată că „Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii

nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările

ulterioare."

Art. 727 C. proc.

civ. arată că: „Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții abrogate

sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este

cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc.”

Este adevărat

că Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile C. proc. civ. dar acesta

reprezintă legea generală în materie de procedură astfel că prin analogie se poate

interpreta că și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură

abrogată. competența fiind o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat

că face trimitere {a norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea

prevedere.

O lege abrogată

nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua

lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și

prevederile C.E.D.O. pentru o judecată echitabilă statuează respectarea normelor

de procedură în vigoare la momentul judecății.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,

stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată

că reclamantul a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat să se dispună

anularea deciziei de recalculare a pensiei din 27 decembrie 2010 și menținerea drepturilor

de pensie de serviciu și obligarea pârâtei să-i plătească sumele de bani reținute,

ca urmare a recalculării, precum și dobânda legală aferentă calculată de la data

de 1 ianuarie 2011 până la repunerea în plată a deciziei din 18 ianuarie 2008.

Dispozițiile

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care

făcea trimitere la prevederile Legii nr. 119/2010, în baza căreia a fost emisă decizia

de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut

că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S

sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării

Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform art. 725

C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea

nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.

Totodată, în raport

și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege

abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită

de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Astfel, având

în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul

reclamantului, care se află localitatea C., jud. Dolj, conform înscrisului aflat

la dosarul Tribunalului Dolj, Înalta Curte constată că soluționarea prezentei cauze

îi revine Tribunalului Dolj.

În consecință,

față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei la

Tribunalului Dolj, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 februarie 2013.