ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 721/2013

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj a data de 7 februarie 2011 sub nr. 5909/63/2011, contestatorul G.G.P., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei din 27 decembrie 2010 și menținerea drepturilor de pensie de serviciu și să-i plătească sumele de bani reținute, ca urmare a recalculării, precum și dobânda legală aferentă calculată de la data de 1 ianuarie 2011 până la repunerea în plată a deciziei din 18 ianuarie 2008. Prin sentința civilă nr. 4342 din 28 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, motivând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei, potrivit căruia competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtului.

Cum cererea reclamantului este îndreptată împotriva Casei de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, iar sediul pârâtei se află în București, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare la Tribunalul București. Pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost înregistrată la data de 24 mai 2011. La termenul stabilit instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București. Prin sentința civilă nr. 11131 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția de necompetență teritorială și în consecință s-a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Dolj.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. S-a reținut că decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea fiind formulată la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată către tribunalul de la sediul pârâtului.

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel că suntem în situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat și se pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența teritorială absolută la sediul pârâtului, indiferent de cine a emis decizia de pensie, calitatea de emitent a deciziei neputâd determina competența care se stabilește în funcție de domiciliul sau sediul părților. Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.

Când o lege specială, Legea nr. 19/2000, care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență , este înlocuită cu o altă lege, Legea nr. 119/2010, și aveam o altă lege specială, Legea nr. 119/2010, care face trimite la normele de competența din legea abrogată se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare . Art. 156 din Legea nr. 263/2010 arată că „Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare." Art. 727 C. proc. civ.

arată că: „Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc.” Este adevărat că Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile C. proc. civ. dar acesta reprezintă legea generală în materie de procedură astfel că prin analogie se poate interpreta că și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată. competența fiind o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat că face trimitere {a norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere. O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile C.E.D.O.

pentru o judecată echitabilă statuează respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei din 27 decembrie 2010 și menținerea drepturilor de pensie de serviciu și obligarea pârâtei să-i plătească sumele de bani reținute, ca urmare a recalculării, precum și dobânda legală aferentă calculată de la data de 1 ianuarie 2011 până la repunerea în plată a deciziei din 18 ianuarie 2008. Dispozițiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere la prevederile Legii nr. 119/2010, în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură. Totodată, în raport și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Astfel, având în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se află localitatea C., jud. Dolj, conform înscrisului aflat la dosarul Tribunalului Dolj, Înalta Curte constată că soluționarea prezentei cauze îi revine Tribunalului Dolj. În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei la Tribunalului Dolj, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.