ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 620/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 620/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului negativ de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Dolj contestatorul R.I.N. a chemat în judecată pârâta Casa de
Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, solicitând a se dispune
anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010 emisă de pârâtă, menținerea
drepturilor de pensie stabilite anterior, obligarea pârâtei la plata
diferențelor rezultate urmare a recalculării, la care să se adauge dobânda
legală calculată de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a
deciziei anterioare.
Prin sentința nr. 6312 din 29 aprilie
2011 pronunțată de Tribunalul Dolj s-a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și
asigurări sociale, reținând în esență, că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000,
cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de
pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul
reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială
își are domiciliul sau sediu pârâtul, iar în speță fiind vorba de o cerere
îndreptată împotriva Casei de Pensii a Ministerului Administrației și
Internelor, competența de soluționare a cererii revine instanței de la sediul
acesteia, respectiv Tribunalului București.
Tribunalul București, secția a VIII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 10588 din 29
noiembrie 2012 a constatat că litigiul nu este de competența sa întrucât art. 154
alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act
normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din
punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate
împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de
pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se
află domiciliul sau reședința reclamantului.
S-a apreciat
că pentru stabilirea competenței teritoriale legea de procedură în vigoare la
momentul sesizării instanței este legea nouă, nr. 263/2010, intrată în vigoare
la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de competență reglementată
prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată
cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în baza art. 158 și următoarele C.
proc. civ., raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, instanța a
constatat că aparține Tribunalului Dolj, în circumscripția căruia se află
domiciliul reclamantului, competența de soluționare a cererii formulate în
contradictoriu cu casa sectorială de pensii.
În consecință, Tribunalul București a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj și
întrucât a constatat ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul
înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.
Înalta Curte, constatând existența
unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară
deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22 alin. (3)
C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea
Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, competența
teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Cauza dedusă judecații este un litigiu
de asigurări sociale.
Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010
(care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două
ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului în
litigiile privind drepturile de asigurări sociale. într-o primă ipoteză se
prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de
pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a
cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Iar ipoteza a
doua a textului prevede că celelalte cereri se adresează instanței în a cărei
rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Având în vedere că în speța de față
competența teritorială este determinată de domiciliul stabil al reclamantului,
și că din cererea de anulare a deciziei de recalculare a pensiei rezultă că
domiciliul stabil al său este în Craiova, județul Dolj, instanța reține
competența teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului
Dolj, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări
sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
14 februarie 2013.